Oleg Chiseliov, Cotidianul.md, 24 februarie 2026
Pe 23 februarie, mai mulți politicieni din Republica Moldova au publicat mesaje de felicitare cu ocazia „Zilei apărătorului patriei” – sărbătoare de origine sovietică, asociată istoric cu Armata Roșie și ulterior cu armata Federației Ruse. Deși această dată nu mai figurează în calendarul oficial al Republicii Moldova, ea continuă să fie invocată anual în discursul public al unor actori politici.
Fostul președinte Igor Dodon a scris: „Поздравляю всех, кто сегодня отмечает 23 февраля – День защитника Отечества” (Îi felicit pe toți cei care astăzi marchează 23 februarie, Ziua apărătorului patriei). El preciza explicit cadrul istoric de referință: „…для всех, кто проходил службу в рядах вооружённых сил СССР и с честью исполнил свой долг перед Родиной” („…pentru toți cei care au servit în rândurile forțelor armate ale URSS și și-au îndeplinit cu onoare datoria față de Patrie”).
Referința nu este armata Republicii Moldova, ci „вооружённые силы СССР” – forțele armate ale Uniunii Sovietice.
La rândul său, Vasile Tarlev a afirmat: „Наши деды сражались на фронтах, освобождая мир от фашистской угрозы, наши отцы защищали порядок и безопасность, а сегодня многие из вас продолжают эту традицию, оберегая семьи и Родину”. („Bunicii noștri au luptat pe fronturi, eliberând lumea de amenințarea fascistă, tații noștri au apărat ordinea și securitatea, iar astăzi mulți dintre voi continuați această tradiție, apărând familiile și Patria”).
De asemenea, deputații comuniști au afirmat că: «…почтили память защитников Родины, заявив о недопустимости искажения истории.» („…au onorat memoria apărătorilor Patriei, declarând inadmisibilă denaturarea istoriei”).
Despre ce „patrie” este vorba?
În toate aceste mesaje apare constant termenul „Родина” sau „Отечество” („Patrie”). Însă, cadrul statal rămâne ambiguu.
Dacă referința explicită este „служба в рядах вооружённых сил СССР” (serviciul în rândurile forțelor armate ale URSS), atunci „patria” evocată nu poate fi Republica Moldova independentă, stat creat în 1991. Este vorba despre o memorie militară sovietică, asociată unui regim totalitar.
În acest context, comemorarea zilei de 23 februarie nu este doar un gest de respect față de veterani, ci și o reafirmare simbolică a unei tradiții militare și statale care nu aparține Republicii Moldova.
Selectivitatea memoriei
Un alt element relevant este contextul geopolitic actual. În timp ce mesajele elogiază „apărătorii patriei”, niciunul dintre actorii politici citați nu face vreo referire la faptul că Ucraina marchează patru ani de la invazia pe scară largă declanșată de Federația Rusă.
Astfel, discursul despre „apărarea patriei” coexistă cu tăcerea față de un război contemporan desfășurat la granița imediată a Republicii Moldova.
Această disonanță sugerează o memorie selectivă: trecutul sovietic este glorificat, dar prezentul este evitat. Se invocă eroismul istoric, însă nu se discută responsabilitatea actuală a statului succesor al URSS în raport cu dreptul internațional și suveranitatea unui stat vecin.
Între nostalgie și poziționare simbolică
Republica Moldova se află într-un proces de redefinire identitară și geopolitică. Persistența simbolurilor sovietice în discursul politic indică faptul că memoria istorică rămâne un instrument activ de mobilizare electorală și poziționare ideologică. Comemorarea zilei de 23 februarie nu este, prin urmare, un simplu exercițiu de nostalgie. Ea reflectă existența unor cadre simbolice concurente: unul orientat spre consolidarea statului modern, altul ancorat în memoria militară sovietică.
Concluzie
Întrebarea „despre ce patrie vorbesc?” nu este una retorică, ci analitică. Alegerea reperelor simbolice într-un stat post-sovietic nu este neutră. Ea reflectă opțiuni identitare și geopolitice.
Respectul față de veterani este legitim. Însă, venerarea necritică a unei tradiții militare asociate unui regim totalitar, în paralel cu absența oricărei referințe la suferința actuală a Ucrainei, ridică întrebări despre coerența discursului politic și despre memoria publică pe care societatea din Basarabia alege să o cultive. Memoria nu este doar despre trecut. Este și despre valorile pe care le afirmăm, sau le evităm, în prezent.
