În Republica Moldova, Biserica subordonată Moscovei nu mai este doar o instituție religioasă. Ea rescrie istoria, cultivă ura și devine un instrument al războiului hibrid dus de Kremlin împotriva Moldovei. Privită prin ochii lui George Orwell, această realitate seamănă izbitor cu paginile din „1984”.
În Moldova de azi, predica de duminică a devenit manual de propagandă. Enoriașii își fac semnul crucii, dar în loc de Evanghelie aud fragmente în stilul romanului „1984”: România e dușmanul, Uniunea Europeană e Sodoma, iar Moscova e Ierusalimul ceresc.
Orwell ar fi zâmbit amar: exact ca în romanul lui, unde „Partidul” rescria trecutul în fiecare zi, Mitropolia subordonată Moscovei rescrie istoria Basarabiei: ziua de 27 martie 1918, ziua Unirii Basarabiei la Patria-Mamă, e prezentată ca „o zi neagră din istorie”, iar ziua de 28 iunie 1940, când armata sovietică a ocupat Basarabia, devine „e o zi luminoasă a eliberării de sub jugul românesc”. Și toate acestea se întâmplă nu în sălile de propagandă comunistă, ci în biserici, sub icoana Mântuitorului.
Ca în „1984”, unde Ministerul Adevărului decidea că „2+2=5”, aici Ministerul Ortodoxiei Moscovite proclamă: „Moldovenii nu sunt români”. Și cine îndrăznește să spună altfel riscă stigmatizarea și excomunicarea.
Ironia orwelliană e evidentă în „pelerinajele” plătite de Patriarhul Kiril al Moscovei și fugarul Ilan Șor. În timp ce enoriașii pun o lumânare din pensia lor mică, preoții iau avionul spre Moscova, unde „locurile sfinte” înseamnă banchete îmbelșugate și carduri MIR. În „Ferma animalelor”, porcii beau laptele și mănâncă merele, în timp ce predică „egalitatea”. Preoții filoruși din Moldova își îndoapă burțile și își îndoctrinează mintea la Moscova, în Serbia sau Turcia, apoi se întorc acasă să predice sărăcie și smerenie.
Orwell ar fi observat și victima tăcută a acestui sistem: enoriașul simplu. Bătrâna de la sat care vine la biserică pentru a se ruga pentru nepotul plecat în Italia, dar aude că Europa e „necurată”. Muncitorul care speră la o viață mai bună în UE, dar este avertizat că Bruxelles-ul îi va lua credința. Acești oameni nu citesc analize geopolitice. Ei cred ce aud de la preot. Și tocmai asta face din Mitropolia Moldovei arma perfectă a Kremlinului: e mai convingătoare decât orice televiziune sau partid.
Orwell ar fi spus: nu e nevoie de poliția gândirii când ai poliția predicii. Controlul nu se face prin frică de lagăr, ci prin frică de iad. Nu prin teroare fizică, ci prin teroare spirituală. Și atunci când oamenii cred că a te împotrivi Moscovei înseamnă a te împotrivi lui Dumnezeu, ai câștigat cea mai perfidă dintre dictaturi: dictatura conștiinței.
Și totuși, cum în romanele lui Orwell mereu exista o scânteie de rezistență, și în Moldova se întâmplă la fel. Zeci de parohii au părăsit Mitropolia Moscovei, trecând sub Mitropolia Basarabiei. Ca Winston Smith care îndrăznește să scrie într-un jurnal „Jos cu Fratele cel Mare”, acești preoți și credincioși îndrăznesc să spună „Jos cu Moscova și Mitropolia Moldovei subordonată Moscovei! Trăiască România”. Și, odată rostită această propoziție interzisă, frica începe să se destrame.
