Rezultatul alegerilor parlamentare din 2025 din Republica Moldova a reconfirmat direcția strategică de dezvoltare a statului: integrarea europeană. Scrutinul a consfințit consolidarea unei majorități pro-europene și prăbușirea politică a forțelor pro-ruse, arătând, fără echivoc, că narativele Kremlinului și structurile sale de influență au pierdut capacitatea de a mobiliza decisiv electoratul moldovean. În termeni geopolitici, acest rezultat marchează o nouă fază a desprinderii Republicii Moldova din zona de influență a Federației Ruse – proces început timid după 2009 și accelerat dramatic după agresiunea rusă împotriva Ucrainei.
Rusia și eșecul menținerii controlului asupra spațiului moldovenesc
Pentru Moscova, ultimele patru cicluri electorale din Republica Moldova – parlamentarele din 2021, referendumul pentru aderarea la Uniunea Europeană, prezidențialele din 2024 și actualul scrutin parlamentar din 2025 – reprezintă o succesiune de eșecuri strategice. Kremlinul a pierdut controlul politic, mediatic și logistic asupra unei țări pe care o considera, până nu demult, parte naturală a „lumii ruse” (russkii mir).
Aceste înfrângeri consecutive confirmă reducerea dramatică a capacității Rusiei de proiecție de putere în spațiul ex-sovietic. Ele se înscriu într-un context mai amplu de reconfigurare a raporturilor de forță din Europa de Est, unde Rusia este confruntată simultan cu o izolare internațională profundă, o economie militarizată și un deficit de credibilitate diplomatică.
Un indicator elocvent al eșecului Moscovei este votul diasporei. În Federația Rusă, acolo unde Kremlinul conta pe o mobilizare masivă a electoratului pro-rus, au votat doar 4.100 de cetățeni moldoveni. În pofida unui număr mare de înregistrări prealabile și a unor „cozi” fabricate mediatic, prezența reală a fost insignifiantă. Această participare minimală arată prăbușirea rețelelor de mobilizare tradiționale controlate în diaspora pro-rusă și, mai ales, dezangajarea moldovenilor care trăiesc în Federația Rusă față de narativele Kremlinului.
Declinul bazinului pro-rus și emergența unei Moldove europene
Geografia politică a Republicii Moldova se transformă vizibil. Zonele care, până recent, reprezentau bastioane electorale pro-ruse – raioanele din nordul țării, precum Drochia, Soroca, Fălești sau Glodeni – au înregistrat o creștere semnificativă a votului pro-european. PAS și alte formațiuni democratice au obținut rezultate peste media națională, semn că mesajul reformist și pro-european penetrează tot mai adânc în teritoriu.
Această mutație reflectă o schimbare de mentalitate: electoratul rural și semiurban nu mai reacționează automat la propaganda rusă și nu mai acceptă discursul nostalgic al politicienilor asociați cu regimurile corupte din trecut. Figuri precum Igor Dodon, Vladimir Voronin sau Vasile Tarlev sunt percepute ca relicve ale unei epoci politice încheiate, nu ca alternative de putere.
În sud, regiunea găgăuză rămâne un pol distinct, dominat de influența financiară și mediatică a lui Ilan Șor, dar chiar și acolo sprijinul său electoral stagnează. Ceea ce înainte era o regiune strategică pentru Moscova s-a transformat într-un instrument marginal, mai degrabă simbolic decât eficient.
În capitală, Chișinăul s-a consolidat drept centru al votului pro-european, PAS obținând peste 52%. Electoratul urban a sancționat sever tentativele unor lideri locali, precum primarul Ion Ceban, de a cosmetiza discursul pro-rus sub eticheta „centrismului”. Capitala a devenit astfel un barometru al modernizării politice și al maturizării civice.
Relațiile bilaterale: stagnare, tensiune și incertitudine
Pe fondul acestor evoluții, relația interstatală dintre Republica Moldova și Federația Rusă se află la cel mai jos nivel din istoria recentă. Dialogul diplomatic este practic înghețat. Ambasadorul rus Oleg Ozerov nu a fost încă acreditat oficial, ceea ce constituie o situație fără precedent în relațiile diplomatice bilaterale. În plus, ministrul de externe Mihai Popșoi are interdicție de a intra pe teritoriul Federației Ruse – un gest de provocare care reflectă deteriorarea completă a canalelor tradiționale de comunicare.
Această criză de comunicare se suprapune peste o tensiune latentă în dosarul transnistrean, unde Rusia continuă să întrețină, sub pretextul „forțelor pacificatoare”, o prezență militară ilegală. Moscova folosește conflictul înghețat ca pârghie de presiune asupra Chișinăului, menținând Republica Moldova într-o stare de vulnerabilitate strategică.
În plan economic, dependențele s-au redus considerabil. Exporturile moldovenești către Rusia s-au prăbușit sub 5% din total, iar importurile energetice sunt aproape complet diversificate. Din această perspectivă, Moscova nu mai deține instrumente de constrângere eficientă asupra Chișinăului, ceea ce explică și nervozitatea discursului politic rusesc la adresa Republicii Moldova.
Perspective de evoluție: confruntare sau recalibrare?
În următorii ani, relația moldo-rusă se poate dezvolta pe două direcții majore:
1. Scenariul înăspririi relațiilor, prin care Rusia, confruntată cu pierderea totală a influenței politice, va încerca să destabilizeze Republica Moldova prin mijloace hibride – propagandă, operațiuni informaționale, finanțare a extremismului politic și manipularea temei transnistrene. În acest scenariu, Chișinăul ar deveni ținta unei campanii de presiune permanentă, similară celei exercitate asupra Georgiei în perioada 2006-2008.
2. Scenariul recalibrării pragmatice, în care, constrânsă de izolarea internațională și de costurile războiului din Ucraina, Rusia va căuta să mențină un canal minimal de comunicare cu Republica Moldova. Acest model ar reproduce logica „relațiilor înghețate, dar gestionabile”, prin care Moscova acceptă o relație de cooperare limitată, fără pretenții hegemonice imediate.
Pentru Republica Moldova, prioritatea este menținerea unei poziții de echilibru activ: evitarea escaladărilor inutile, concomitent cu apărarea fermă a intereselor naționale. Relația cu Rusia trebuie ameliorată, dar nu în termeni de subordonare, ci de claritate strategică și respect reciproc.
Dimensiunea strategică: între securitate și diplomație
Rezultatul acestor alegeri nu este doar o victorie electorală a forțelor pro-europene, ci o schimbare de paradigmă geopolitică. Pentru prima dată în trei decenii, Republica Moldova se distanțează clar și ireversibil de tutela rusească. Este un moment istoric ce trebuie consolidat printr-o politică externă coerentă, profesională și vizionară.
În actualul context geopolitic, relația cu Rusia nu mai poate fi tratată exclusiv în termeni economici sau culturali, ci ca parte integrantă a arhitecturii de securitate a Republicii Moldova. De la retragerea trupelor ruse din regiunea transnistreană depinde nu doar stabilitatea regională, ci și ritmul procesului de integrare europeană.
Chișinăul trebuie să treacă de la o politică de reacție la una de anticipare. În acest sens, este absolut necesară suplinirea managementului politic cu persoane calificate în domeniul securității naționale, diplomației strategice și negocierilor internaționale. Consiliul Suprem de Securitate, misiunea diplomatică de la Moscova și echipele de lucru pentru conflictul transnistrean trebuie reformate profund. Republica Moldova are nevoie de o strategie articulată de informare și mobilizare a partenerilor externi, capabilă să contracareze riscurile geopolitice și militare care persistă la granița sa estică.
Concluzii: dincolo de geopolitică, o schimbare de paradigmă
Relația moldo-rusă traversează un moment de inflexiune istorică. În plan geopolitic, Moscova a pierdut Republica Moldova nu doar ca aliat politic, ci ca spațiu de influență. În plan intern, societatea moldovenească a început un proces de emancipare civică și politică ireversibilă.
Alegerile din 2025 consfințesc această nouă realitate: Moldova a ales Europa, iar Rusia a pierdut un stat pe care l-a tratat prea mult timp ca pe o anexă.
În fața acestei noi ordini regionale, Chișinăul trebuie să acționeze nu din frică, ci din responsabilitate strategică. Ameliorarea relațiilor cu Rusia este necesară, dar doar în măsura în care aceasta nu contravine interesului național și parcursului european al Republicii Moldova.
Într-o regiune în care geopolitica se schimbă rapid, Republica Moldova devine un exemplu cum un stat mic poate înfrânge dependențele istorice și poate alege libertatea prin voință democratică și coerență geopolitică.
***/
