Drama foametei organizate din anii 1946–1947 din Basarabia revine în atenția publică europeană, după decenii de tăcere și marginalizare istorică. La inițiativa europarlamentarului Eugen Tomac, Parlamentul European de la Bruxelles a găzduit o expoziție și o conferință dedicate uneia dintre cele mai tragice pagini din istoria românilor dintre Prut și Nistru.
Expoziția, intitulată „Marea Foamete în Moldova Sovietică, 1946–1947: Făptași, Victime și Amploare”, realizată în colaborare cu Agenția Națională a Arhivelor din Republica Moldova, aduce în prim-plan documente de arhivă, fotografii și mărturii care demonstrează caracterul organizat al tragediei. Potrivit datelor prezentate, peste 200.000 de oameni și-au pierdut viața, iar alte sute de mii au rămas marcate pe viață de consecințele înfometării.
„Documentele expuse demonstrează intenția, organizarea. A fost o crimă cu premeditare”, a declarat Eugen Tomac, subliniind necesitatea ca această tragedie să fie cunoscută la nivel european.
O tragedie prea puțin cunoscută
Deși proporțiile foametei sunt comparabile cu alte crime ale regimurilor totalitare din secolul XX, aceasta rămâne insuficient cunoscută în spațiul european. Vizita președintei Parlamentului European, Roberta Metsola, la expoziție și interesul manifestat pentru detaliile prezentate reprezintă un semnal important privind deschiderea către asumarea acestui trecut.
Cele 24 de panouri ale expoziției documentează riguros cauzele și mecanismele foametei, punând accent pe politicile represive ale regimului sovietic: rechizițiile forțate, confiscarea resurselor alimentare și controlul strict asupra populației rurale.
Demersuri pentru recunoașterea genocidului
În cadrul conferinței organizate la Parlamentul European, mai mulți istorici și reprezentanți ai societății civile din Republica Moldova au pledat pentru recunoașterea foametei din 1946–1947 drept genocid.
Reprezentanții Platformei Reîntregirii Naționale au subliniat că inițiativa oficială trebuie să vină din partea Parlamentului Republicii Moldova, printr-un demers juridic clar care să vizeze atât recunoașterea crimei, cât și identificarea responsabilității istorice a regimului sovietic.
Istoricii și participanții la dezbatere au atras atenția că numărul victimelor ar putea fi mult mai mare decât cel oficial, în lipsa unor evidențe complete privind decesele neînregistrate sau consecințele ulterioare ale distrofiei severe.
Memoria, între document și artă
Evenimentele de la Bruxelles nu s-au limitat la dimensiunea academică și politică. Drama foametei a fost transpusă și artistic prin spectacolul „Copiii foametei. Mărturii”, pus în scenă de Teatrul Național „Mihai Eminescu” din Chișinău.
Inspirat din mărturii reale ale supraviețuitorilor din satul Antonești (raionul Ștefan Vodă), spectacolul oferă o reprezentare profundă și emoționantă a suferinței colective. Prin intermediul artei, tragedia capătă chipuri, voci și destine individuale, devenind mai ușor de înțeles și de asumat de către publicul contemporan.
O lecție pentru Europa
Mesajul central al acestor demersuri este unul clar: fără asumarea trecutului, nu poate exista un viitor solid. Foametea din Basarabia nu este doar o tragedie regională, ci o lecție universală despre pericolele regimurilor totalitare și despre consecințele transformării statului într-o forță care anulează dreptul fundamental la viață.
„Adevărul trebuie cunoscut”, este concluzia care se desprinde din aceste inițiative.
Într-un context european marcat de tensiuni geopolitice și dezbateri despre memorie și identitate, readucerea în prim-plan a foametei din 1946–1947 reprezintă nu doar un act de recuperare istorică, ci și un demers necesar pentru consolidarea unei conștiințe colective bazate pe adevăr.
