Dr. Elena Mârzac, Redactor-şef
Dr. Rodica Panța, Redactor-şef adjunct
Mediul de securitate în care se află astăzi Republica Moldova ne obligă să privim securitatea dincolo de granițele definițiilor tradiționale. Războiul Federației Ruse împotriva Ucrainei, amenințările hibride, presiunile informaționale, transformările tehnologice, vulnerabilitățile energetice și economice acționează într-o logică tot mai interdependentă. Ele se intersectează, se amplifică reciproc și ajung, într-o formă sau alta, să influențeze viața cotidiană a cetățeanului. De aceea, securitatea unui stat se evaluează atât prin capacitatea sa de apărare și capabilitățile militare, cât și prin capacitatea oamenilor de a avea acces la servicii esențiale, de a beneficia de instituții funcționale, de a avea încredere în informația pe care o primesc și de a traversa o criză în condiții de protecție și stabilitate. Această perspectivă reprezintă firul care unește materialele celui de-al treilea număr al Security Nexus. De la evoluțiile regionale și relația Republicii Moldova cu NATO și Uniunea Europeană până la securitatea energetică, inteligența artificială, reforma sectorului de securitate, securitatea informațională, comunicarea strategică și Agenda „Femeile, Pacea și Securitatea”, analizele reunite în această ediție arată cât de interdependente au devenit diferitele dimensiuni ale securității.
La nivel regional, războiul Federației Ruse împotriva Ucrainei continuă să redefinească arhitectura de securitate europeană și opțiunile statelor aflate în proximitatea conflictului. Summitul NATO de la Ankara evidențiază trecerea de la asumarea angajamentelor politice către dezvoltarea de capabilități concrete, apărare aeriană și antirachetă, tehnologii anti-dronă, infrastructură, inovare și reziliență. Pentru Republica Moldova, inclusiv în condițiile neutralității constituționale, aceste evoluții au o relevanță directă asupra mediului regional în care statul își consolidează propria capacitate de anticipare, apărare și reziliență.
Războiul a făcut totodată mult mai vizibilă interdependența de securitate dintre Republica Moldova și Ucraina. Energia, infrastructura, frontiera, protecția civilă, fluxurile de populație, conectivitatea și mediul sunt domenii în care vulnerabilitățile unui stat pot genera efecte directe asupra celuilalt. Această realitate confirmă legătura strânsă dintre securitatea umană și geopolitică: deciziile și crizele de la nivel regional ajung să influențeze direct siguranța și bunăstarea comunităților.
În același timp, integrarea europeană devine tot mai mult și un proces de consolidare a securității. Deschiderea negocierilor pe Capitolele 30 și 31 depășește exercițiul tehnic de armonizare legislativă. Uniunea Europeană va evalua tot mai mult capacitatea Republicii Moldova de a transforma alinierea politică în instituții funcționale și în capacitate efectivă de implementare. Aceasta presupune abilitatea statului de a anticipa riscurile, de a gestiona crize, de a proteja infrastructurile critice și spațiul informațional și, în perspectivă, de a contribui la securitatea europeană.
Aceeași logică este vizibilă în domeniul energetic. Experiența ultimilor ani a demonstrat cât de repede o dependență economică poate deveni vulnerabilitate de securitate și, ulterior, problemă de securitate umană. Creșterea prețurilor, sărăcia energetică și presiunea asupra gospodăriilor arată că securitatea energetică include conductele, interconexiunile și rezervele strategice, dar și capacitatea cetățeanului de a avea acces la energie și capacitatea statului de a proteja categoriile vulnerabile în perioade de criză.
Republica Moldova traversează în acest sens o transformare importantă: de la gestionarea conjuncturală a crizelor și dependențelor către diversificare, constituirea rezervelor, dezvoltarea interconexiunilor și integrarea în mecanismele energetice europene. Un alt nivel al securității este cel informațional și tehnologic. Dezvoltarea inteligenței artificiale, deepfake-urile, atacurile cibernetice și operațiunile de influență fac ca încrederea cetățeanului în informație și în instituțiile care o furnizează să devină ea însăși o resursă strategică. Securitatea cibernetică, securitatea informațională și comunicarea strategică trebuie privite tot mai mult ca elemente ale aceleiași arhitecturi de reziliență.
Această dimensiune capătă o relevanță suplimentară și în raport cu regiunea transnistreană, unde tendința de ajustare a așa-numitei „legislații” privind prezența „instituțiilor de stat” și a administrațiilor locale pe rețelele sociale la practicile Federației Ruse trebuie analizată într-un context mai larg. Dincolo de aspectul tehnic al comunicării instituționale, asemenea evoluții pot consolida conectarea spațiului informațional din regiune la modele, practici și ecosisteme informaționale rusești. Pentru Republica Moldova, miza este inclusiv una de securitate umană: accesul cetățenilor la informație pluralistă, capacitatea de a distinge între informație și manipulare și menținerea legăturilor informaționale dintre cele două maluri ale Nistrului.
În același timp, experiența ultimilor ani demonstrează că amenințările informaționale cer o analiză care depășește conținutul unui fals sau al unei narațiuni. Materialele acestui număr arată cum teme legitime ale dezbaterii publice pot fi instrumentalizate pentru polarizare, diminuarea încrederii în instituții sau contestarea opțiunilor strategice ale Republicii Moldova. Din această perspectivă, comunicarea strategică trebuie să evolueze dincolo de logica reacției la dezinformare. Experiența analizată în această ediție sugerează necesitatea unei schimbări mai profunde: de la combaterea falsurilor la reducerea vulnerabilităților, de la comunicarea fragmentată a instituțiilor la obiective și narațiuni comune și de la cetățeanul tratat ca simplu receptor de informație la cetățeanul privit ca participant la reziliența națională.
În ansamblu, materialele acestui număr ne conduc către concluzia că securitatea statului devine sustenabilă atunci când produce securitate pentru oameni. Capabilitățile de apărare, integrarea europeană, securitatea energetică și cibernetică, protecția spațiului informațional, comunicarea strategică și reziliența comunitară sunt dimensiuni diferite ale aceleiași construcții.Republica Moldova a făcut în ultimii ani pași importanți în adaptarea politicilor și instituțiilor sale la un mediu de securitate profund schimbat. Următoarea provocare este transformarea reformelor, parteneriatelor, documentelor strategice și investițiilor în capacitate reală de anticipare, prevenire, răspuns și adaptare.
