Într-un an electoral întâlnirile dintre scriitori cu personalități ale vieții culturale și politice din Moldova, România și din Uniunea Europeană „bat” dincolo de intențiile organizatorilor.
Proiectul „Diplomație și cultură: dialoguri la Casa Scriitorilor” își propune să faciliteze interacțiunea și schimbul de idei între scriitorii din Republica Moldova și reprezentanții corpului diplomatic acreditați la Chișinău. Proiectul este organizat de Uniunea Scriitorilor din Moldova și Filiala Chișinău a Uniunii Scriitorilor din România.” Am citat din comunicatul inițiatorilor.
Invitatul primei ediții din 2025, desfășurate pe 17 aprilie, a fost ambasadorul Jānis Mažeiks, șeful delegației Uniunii Europene la Chișinău. Dialogul a fost moderat de Teo Chiriac, președintele Uniunii Scriitorilor din Moldova, și Ivan Pilchin, vicepreședinte.
Dubla postură a invitatului, de ambasador european și diplomat leton, a modelat dialogul în jurul unor teme specifice, adesea subiectul evoluțiilor din Letonia, Estonia și Lituania, cu care Republica Moldova are numeroase afinități, precumpănind asupra tematicii europene, fiindu-i totuși complementar și consubstanțial.
„De ce au reușit balticii?”
Este una dintre întrebările în jurul cărora a pivotat dialogul scriitorilor basarabeni cu ambasadorul Jānis Mažeiks.
La fel ca Basarabia, Țările Baltice au fost victime ale Pactului Ribbentrop-Molotov, prin care puterile revizioniste, URSS și Germania nazistă, și-au împărțit Europa, declanșând cel de-Al Doilea Război Mondial.
Republicile baltice (cum li se spunea înainte de 1989) au cunoscut apoi un reviriment național în timpul epocii Gorbaciov. „Pentru cele trei țări baltice redobândirea independenței și dorința de a se alătura Europei civilizate au fost un obiectiv unanim împărtășit de toată populația, nu doar de elitele culturale. Pe când în Republica Moldova, după 1991, acest vector s-a tot schimbat”, a menționat ambasadorul Mažeiks, răspunzând unei întrebări a Mariei Pilchin.
Un alt factor amintit de domnul ambasador a fost exilul baltic foarte influent din Occident, care a ajutat foarte mult țările de origine. Pe de altă parte, a menționat dl Mažeiks, este adevărat că țările baltice n-au avut conflicte separatiste pe teritoriul lor, cum este cazul Republicii Moldova.
Ar mai fi un factor, esențial, asupra căruia ambasadorul Mažeiks nu a insistat, dar este bine cunoscut: țările baltice nu au suferit de crize de identitate – sunt entități întregi, nu „așchii” ale unor națiuni de care au fost înstrăinate, precum Basarabia. Respectiv, nu au avut „limbi” inventate de ocupantul sovietic, și-au păstrat alfabetul latin, iar anexarea lor de către URSS după război nu a fost niciodată recunoscută de Statele Unite ale Americii. Pe când Moldova/Basarabia s-a situat de regulă sub radarul politicii occidentale în perioada Războiului Rece.
Azi, tocmai criza identitară, alimentată de propaganda rusă și de influența nefastă a Bisericii subordonate Moscovei, mustind pe dificultățile economice și pe nivelul de cultură precar al „maselor largi, populare”, îngreunează avansul proeuropean al Chișinăului.
Ucraina și pericolul „suveranist”
Oarecum în replică optimismului declarat al ambasadorului față de extinderea UE, Nicolae Negru a ridicat problema mișcărilor extremiste, fals denumite „suveraniste”, în cadrul Uniunii Europene. Cum gestionăm această situație?
Jānis Mažeiks s-a arătat convins că sunt fenomene trecătoare, observând în același timp că este firesc într-un sistem democratic să existe viziuni diferite. Libertatea de exprimare și asociere din cadrul Uniunii Europene permite oricărui individ și grup social să-și formuleze revendicările, totul e să nu se ajungă la promovarea lor prin mijloace violente. „Este poate o slăbiciune, a observat domnia sa, dar și puterea statelor europene, crizele ne pun la încercare coeziunea, din ele ieșim întăriți”.
Tot Nicolae Negru: „Ce va face UE dacă Trump și Putin își împart sferele de influență în Europa?” Ambasadorul Mažeiks: „Uniunea Europeană susține obținerea unei păci juste și sustenabile în Ucraina și insistă să fie parte din negocieri”.
„Credeți în victoria Ucrainei?” a întrebat Iulian Ciocan. Ambasadorul Mažeiks a răspuns printr-un „Da” ferm, chiar dacă noțiunea de „victorie”, aspectele pe care le implică, pot fi discutate. „Republica Moldova nu se află în pericol militar, dar are pe agendă lupta cu corupția, reforma justiției, combaterea dezinformării, stabilitatea politică. Pavăza oferită de Ucraina permite Moldovei șansa modernizării, dacă după alegerile parlamentare din acest an cursul pro-UE va fi menținut”.
Rolul educației și culturii
A fost subiectul ridicat de Teo Chiriac: „Suntem în Republica Moldova la începutul negocierilor de aderare la UE și dacă integrarea europeană este un proces eminamente cultural, contribuția intelectualilor nu poate fi subestimată. Cu toate acestea, cheltuielile pentru educație, cultură și în sprijinul științelor umaniste sunt tot mai mici, mereu se găsesc alte priorități. Unde vom ajunge dacă vom merge pe această cale?”
Ambasadorul Jānis Mažeiks a admis că avem nevoie de un echilibru, de un balans strategic al cheltuielilor, pentru a nu rata orizontul evolutiv. Metodele inovative în educație, de pildă, pot fi mai ușor implementate în cadrul unor școli-model, prin care să se acceseze mai multe investiții, a adăugat el.
Ivan Pilchin l-a întrebat pe domnul Mažeiks cum pot fi mai bine promovate valorile culturale ale Moldovei în cadrul Uniunii Europene. Răspuns: „E o aspirație legitimă, fiindcă, din păcate, cultura din Moldova e prea puțin cunoscută în spațiul comunitar. Aveți nevoie de mai multe traduceri, statul trebuie să investească în formarea unor traducători și în prezența artiștilor moldoveni în țările UE, în caz contrar țara Dvs. va fi văduvită de o cunoaștere în Occident pe care o merită cu prisosință.
Reprezentanțele diplomatice ale Republicii Moldova în Europa ar trebui să facă mult mai mult în această privință”.
I-am evocat în cadrul întâlnirii pe intelectualii din Letonia, buni prieteni ai scriitorilor din Moldova și din România, cum au fost regretații Leons Briedis, poet și traducător, și soția acestuia, basarabeanca Maria Briede Macovei, poetă și traducătoare și ea. Relația noastră cu literatura letonă contemporană este destul de vagă, am aprecia foarte mult dacă prin intermediul delegației UE am reuși să stabilim niște contacte cu scriitorii din țările baltice.
Ambasadorul Jānis Mažeiks a vorbit în română
L-am mai văzut pe domnul ambasadorul Mažeiks în cadrul unor emisiuni TV, dar felul său de a se exprima în română, cu aplomb și dezinvoltură, la Uniunea Scriitorilor, a lăsat o plăcută impresie.
„Am considerat o datorie de onoare a mea să însușesc limba țărilor în care am mers în misiune diplomatică, a spus domnia sa. Limba română am învățat-o în cadrul a 40 ore de studiu.”
Kallas: „Securitatea Moldovei este și securitatea europeană”
O întâlnire prea scurtă pentru temele abordate cu ambasadorul UE la Chișinău, dar cred că a fost o întâlnire utilă și pentru domnul Jānis Mažeiks, măcar pentru faptul că amfitrionii săi i-au arătat că nu există „literatura moldovenească”, ci literatura română din Republica Moldova. Ciudat e că nimeni la nivel guvernamental, înalții funcționari cu care discută domnul ambasador, nu i-a comunicat acest lucru… Tot e bună la ceva diplomația culturală!
(Vitalie Ciobanu, DW, 29 aprilie 2025)