În Republica Moldova, guvernarea nu mai produce fapte, ci semne de punctuație. Evenimentele se corectează, iar când o virgulă dispare, ni se spune că istoria a fost, în sfârșit, pusă la punct.
Ne-am obișnuit deja ca orice fleac guvernamental să fie prezentat drept un eveniment epocal, produs „pentru prima dată în 30 de ani în care nu s-a făcut nimic”. Orice banalitate capătă escortă mediatică, iar orice gest lipsit de relevanță reală este însoțit de fanfare propagandistice. Situații, în marea lor majoritate, absolut penibile, în care om cu un minim simț al ridicolului nu poate scăpa de impresia că este luat de idiot.
Zilele trecute, președintele Parlamentului, Igor Grosu, ne-a informat, cu gravitatea cerută de moment, că a participat la Forumul Național al Minorităților Etnice, unde a spus cât de important este „să ne ținem împreună”, deoarece „în Moldova mereu au existat forțe care vor să ne dezbine și să capitalizeze pe acest subiect. Noi suntem mai presus de aceste forțe rău-voitoare”. Până aici, nimic nou.
A urmat însă lista: „Moldova e bogată prin oamenii ei – moldoveni, români, găgăuzi, ruși, ucraineni, bulgari, armeni, rromi, evrei, nemți, belaruși și alte etnii care împart acest pământ și trăiesc împreună în pace.”
Inițial, mi-am zis că nu merită reacția. N-am vrut ca partidul nostru drag, farul călăuzitor al progresului neabătut, să mă includă și pe mine în „spiska” celor care „vor să ne dezbine și să capitalizeze pe acest subiect”. Dar, de fapt, mi s-a făcut pur și simplu lehamite de toată mizeria asta de duplicitate identitară: la București suntem români, acasă devenim moldoveni, iar în discursul oficial suntem amândouă, separate prin semne grafice, în funcție de auditoriu. Exact ca în bancul cu Bulă despre diferența dintre politica internă și cea externă. Cum naiba să ne respecte alții dacă noi înșine ne comportăm ca niște idioți?
Mi-am zis că nu e cazul să mai tulbur și eu liniștea și minunata pace internică de pe malurile Bâcului și i-am scris un mesaj scurt unui prieten despre care știu că este apropiat de dl Grosu, întrebându-l un singur lucru: pentru ce faceți voi asta? Chiar nu înțeleg.
Surpriza zilei însă abia urma să se producă. Imediat ce s-a ridicat un val de nemulțumire în legătură cu această formulare, liderul partidului de guvernământ a „reparat” situația: a șters virgula dintre „moldoveni” și „români”, problema identitară fiind astfel, elegant, rezolvată. Nu printr-o asumare politică – ci printr-o corecție de text.
De fapt, anume dispariția acestei virgule m-a determinat să aștern aceste rânduri.
Gurile rele și dușmănoase parcursului nostru european vor acuza conducerea noastră dragă că o asemenea „corectare” este, de fapt, o găinărie ordinară. Eu nu voi fi de acord cu ei. Dimpotrivă: eliminând această virgulă, revenim la adevărul istoric pe care îl spunem atunci când mergem la București – suntem români și punctum!
Dar, dacă stai să analizezi la rece situația, domnul Grosu n-a încălcat absolut nicio lege. S-a încadrat perfect în Concepția politicii naționale, adoptată de parlamentul comunist, prin care românii – majoritatea constituantă a populației – erau clasificați drept „minoritate națională”, alături de țigani (rromi).
Până în prezent, este în vigoare Legea nr. LP546/2003 din 19.12.2003, promovată de colegul de Parlament al domnului Grosu, Mark Tkaciuk, privind aprobarea Concepției politicii naționale a Republicii Moldova (publicată în Monitorul Oficial nr. 1-5 din 01.01.2004).
Nu am văzut absolut nicio inițiativă de a anula acest monument al teoriilor staliniste despre „poporul moldovenesc” diferit de cel român. În așa-numita „Concepție a politicii naționale a Republicii Moldova” scrie negru pe alb:
„Moldovenii – naționalitatea fondatoare a statului – împreună cu reprezentanții altor etnii – ucrainenii, rușii, găgăuzii, bulgarii, evreii, belorușii, românii, țiganii, polonezii și alții – constituie poporul Moldovei.”
În acest context, gestul domnului Grosu apare chiar ca un progres: ne-a mutat mai în față. Ne-a scos din subsolul ierarhiei și ne-a adus aproape de capul mesei. O virgulă în minus, o reparație simbolică în plus.
De ce să ne oprim aici? Poate următorul pas ar fi să mai eliminăm o virgulă. Să votăm o lege privind excluderea virgulei dintre cuvintele „românii” și „țiganii” din „Concepția politicii naționale a Republicii Moldova”! Astfel, obținând sintagma „românii țiganii”, vom desăvârși acest document politic fundamental, menit să rezolve definitiv problema identitară a acestui stat. Pentru o astfel de modificare va vota cu siguranță și Mark Tkaciuk și Igor Dodon!
Eliminând această virgulă, vom reveni la ceea ce ne-au învățat sovieticii în cei 40 de ani de ocupație: că „moldovenii sunt frați cu rușii, iar românii sunt niște țigani”. Cei care au trăit acei ani își amintesc foarte bine această teză.
Astfel, printr-o atentă gestionare a semnelor de punctuație, am putea atinge, în sfârșit, apogeul coeziunii interetnice. Fără conflicte. Fără dezbateri. Fără curaj.
Doar cu o virgulă în minus.
P.S. Precizarea este necesară, chiar și într-un text ironic: termenul „țigan” este folosit exclusiv în sensul în care apare în legislația Republicii Moldova și în contextul analizei de față. Problema nu este etnia, ci ipocrizia instituționalizată.
(Alexandru Tănase, Cotidianul.md, 15 decembrie 2025)
