1.Cestiunea desființării autonomiei Universității din Cahul nu este numai o problemă a Ministerului Educației de la Chișinău (care, legal, nici nu poate știrbi prin HG autonomia universitară garantată de legea organică și constituție), a cetățenilor din Sud, a studenților și profesorilor sau alumnilor, ci si a altor partneri, implicând un angajament internațional STRATEGIC, bi/trilateral, inițiat in 1997 de Președinții României, Rep. Moldova și Ucrainei, în contextul colaborării euroregionale la Dunărea de Jos.
2.Astfel, cestiunea trebuie discutată cat de curând între partenerii interesați de pe ambele maluri ale Prutului sau Dunării – neuitând propaganda rusă în zona noastră, amenințările hibride si atacurile asupra Odesei în contextul invaziei și războiului ruso-ucrainean în desfășurare . (a se vedea si info https://www.mae.ro/node/1511)
3.Acum nu este vorba doar despre optimizarea resurselor, pentru ca dacă Ministerul avea/are fonduri, trebuia/e să le aloce Universității pentru implementarea de programe și achiziții ! Dar Ministerul a dat cât a avut și nu are de unde mai mult, iar UTM nu poate fi un donator la Cahul, fiind tot o universitate finanțată de la bugetul de stat, adică din fondurile publice de la Minister, mobilizând și alte resurse locale din exploatarea aseturilor Institutului de Agronomie pe care l-a absorbit în trecut. În rest, UTM beneficiază în afara ajutorului de stat de FONDURI EUROPENE – egal accesibile Universității din Cahul, direct poate și via Galați.
3.Apoi, cum sa vrei să fie condusă de la centru (Chișinău) o Universitate de la Prut (Cahul) și sa spui ca autonomia ei sporește prin reorganizare – care este o fuziune cu absorbție în UTM, dispărând ca persoana juridică ?
4. Ab initio, oricare observator independent își pune întrebarea: Dacă UTM este așa de generoasă și implicată social, de ce nu i propune Universității din Cahul intrarea într-o asociere/consortiu, formulă care respectă autonomia universitară și palmaresul comunității academice realizare la Cahul în 25 de ani !?
Dar la această întrebare nu răspund nici adepții fuziunii cu UTM, nici UTM, nici Ministrul și nici Ministerul!. De ce!? Așteptăm totuși un răspuns…
5.Invocarea implementării unui management superior sau acces la facilități de la o distanta de 3 ori mai mare cât este de la Cahul la Chișinău comparativ cu Galatiul, sunt iluzorii, nu pot fi efective.
6.În cele ce privesc accesul la cele mai noi resurse ale științei si superioritatea recunoașterii europene a diplomelor, este evident ca toate argumentele pledează pentru continuarea legăturilor instituționale si reforma curriculara si standardele academice implementate de peste un sfert de secol in comun ale Universității din Cahul cu/prin Universitatea Dunarea de Jos din Galați, membra a asociației universităților din Uniunea Europeana,
7.Avand speranța ca nu suntem in fata unei inițiative ideologice ori imobiliare ori jocuri de culise cum se suspectează in unele medii, totuși și nouă ne apare stranie o schimbare bruscă de opinie a Ministerului, diametral opusă poziției publice din Octombrie 2025, bazate pe o analiză temeinică a activității remarcabile a UCH. (Anexa – declarația publică din 07 Octombrie 2025)
8.În niciun caz însă aceasta reorganizare nu ar trebui făcută subit, la mijlocul anului de învățământ, bulversând sesiunea de examene din ianuarie 2026 și activitatea generală a unei Universități autonome.
9.De altfel, într-un stat de drept la reclădirea căruia în Estul Europei, vrem să contribuim cu toții, autonomia universitară nici nu ar putea fi suprimată sau afectată de Guvern prin HG, pentru ca s-ar opune intrarea în vigoare a art,79 din Codul Educației, lege organică, pe lângă art. 35 alin(6) din legea fundamentală a Republicii Moldova.
10.Credem și noi, ca și alții care s-au mai implicat, că Universitatea de Stat “Bogdan Petriceicu Hasdeu” din Cahul poate fi salvată prin oprirea acestui plan ministerial straniu, printr-o propunere de la Rectorii Universitatilor și de la UGAL de creare pentru început, a unui consorțiu (și vom mai vedea care universități s-ar mai putea implica, poate chiar împreună cu UTM de la Chișinău, pe partea de agronomie, piscicultură, chimie alimentară …)
11.Constatam astăzi cu satisfacție ca strategia din 1999 de pe ambele maluri ale Prutului si ale Dunării, a dat rezultatele remarcabile de astazi (recunoscute si de Minister in Octombrie 2025), când, in pofida unei migrări masive din Est către Vestul Europei, se observa cum Cahulul este acum un alt oraș.
12.Astfel a dat roade politica de întărire a acestui centru județean-administrativ (in organizarea administrativa pe județe, care a fost suprimată in 2001 de regimul comunist) fiind dintre cele mai bune, axate pe 3 piloni: Universitate, Episcopie (a Mitropoliei Basarabiei) si Memorie natională (Cimitirul de Onoare de la Țiganca, Catedrala cu osuarul Eroilor de la Cania – in condițiile in care armata Republicii Moldova păzea atunci doar flacara nestinsă si cazemata de pe malul stâng al Prutului a “eliberatorilor” sovietici), la care s-au adăugat facilități la Prut pentru beneficiul celor patru libertăți europene fundamentale: a persoanelor, bunurilor, serviciilor şi capitalurilor : dezvoltarea PCTF Oancea-Cahul, Consulat al României la Cahul. Aceeași politică strategică a fost promovată din 1999 de Președinții de la Chișinău si București si de Ambasada României la Chișinău, inclusiv pentru Comrat, dar aceasta este o alta discuție.
ÎN CONCLUZIE:
Proiectul strategic de la Cahul nu a fost si nu este doar o problema interna a Ministerul Educației de la Chișinău. Aici e vorba si de un angajament international trilateral – așa-numita Trilaterala România – Ucraina – Republica Moldova, cooperare iniţiată la întâlnirea de la nivel înalt de la Izmail din 3-4 iulie 1997, ocazie cu care au fost semnate: – Protocolul de colaborare trilaterală între Guvernele României, Republicii Moldova şi Ucrainei
• Declaraţia Preşedinţilor României, Republicii Moldova şi Ucrainei privind cooperarea trilaterală
• Declaraţia Preşedinţilor României, Republicii Moldova şi Ucrainei privind colaborarea în domeniul combaterii crimei organizate.
Obiectivele şi domeniile de cooperare angajate vizează:
• asigurarea unei zone de securitate şi stabilitate într-o zonă importantă a Europei;
• fundamentarea unor relaţii bazate pe încredere şi conlucrare între cele trei state;
• consolidarea unităţii statale şi a suveranităţii Republicii Moldova, precum şi aderării ei la valorile democratice;
• transferarea experienţei româneşti în domeniul construcţiei democraţiei şi a statului de drept în Republica Moldova şi Ucraina;
• susţinerea culturală şi umanitară a comunităţilor româneşti din aceste state, prin respectarea standardelor europene în materie şi utilizarea unor mijloace democratice, inclusiv prin cooperarea transfrontalieră şi forme de conlucrare economică;
• realizarea unei cooperări intense şi eficiente privind lupta împotriva migraţiei ilegale, a traficului cu persoane, droguri, terorismului şi crimei organizate;
• sprijinirea conectării Republicii Moldova şi Ucrainei la diferite forme de cooperare regională din Europa Centrală şi de Sud – Est;
E adevărat că au rămas restante la capitolul dezvoltării economice sau altele car unu fac obiectul prezentei dezbateri, dar acestea sunt imputabile mai degrabă autorităților centrale care au împiedicat unele relații in guvernarea comunista de la Chisina iar, ulterior, chiar dacă au existat unele deschideri semnificative, nu au accesat facilitățile specifice politicii de vecinătate a Uniunii Europene.
(Antonie Popescu, Facebook, 6 ianuarie 2026)
