La 5 august, Evghenia Guțul, aleasă bașcan al Găgăuziei, în 2023, cu sprijinul partidului pro-rus Șor — formațiune declarată neconstituțională, a fost arestată și condamnată la 7 ani de închisoare pentru complicitate la finanțarea ilegală a unei structuri politice cu evidente legături cu Federația Rusă. Faptele sunt documentate: transferuri bancare prin intermediul Promsviazbank, milioane de lei moldovenești convertite în mită electorală, susținerea logistică a protestelor antiguvernamentale și contacte directe cu Ilan Șor și cercurile putiniste de la Moscova.
Sentința anunțată este nu doar un act de aplicare a legii într-un stat de drept, ci și un test pentru maturitatea instituțională a Moldovei, pentru coeziunea sa internă și, mai ales, pentru capacitatea de a rezista șantajului geopolitic venit dinspre Moscova.
Un dosar penal cu ecouri geopolitice
În mod previzibil, sentința a fost urmată de o reacție virulentă din partea Kremlinului. Maria Zaharova, Dmitri Peskov, Leonid Sluțki și alte fețe ale regimului rusesc au folosit prilejul pentru a reîncălzi retorica despre „regimul dictatorial de la Chișinău” și pentru a se erija în apărători ai autonomiei găgăuze. De fapt, avem de-a face cu un scenariu repetat: orice acțiune de aplicare a legii este catalogat drept „act de opresiune” asupra minorităților rusofone.
Ce face însă cazul Evgheniei Guțul cu adevărat periculos nu este doar reacția Rusiei, ci modul în care liderii autonomiei de la Comrat au preluat și amplificat narațiunea Moscovei. Adunarea Populară a Găgăuziei a adoptat o rezoluție prin care refuză recunoașterea sentinței, o proclamă pe Guțul „lider legitim” și îndeamnă la nesupunere civică. Se cere, practic, suspendarea ordinii constituționale în autonomie și abandonarea cooperării cu instituțiile statului.
Este exact ce își dorește Moscova: o enclavă în sudul Moldovei, modelată după stilul Transnistriei, cu loialitate față de Rusia și ostilitate față de Chișinău. Nu întâmplător, în discursurile liderilor găgăuzi revin teme precum „dreptul la autodeterminare”, „referendumul din 2014 pentru vectorul estic” sau „refuzul de a merge cu Moldova în UE”.
Această escaladare are loc într-un context paradoxal. Deși 75% dintre locuitorii Găgăuziei cred că Rusia este principalul partener comercial al regiunii, realitatea economică arată cu totul altceva: doar 2% din exporturi merg spre Rusia, în timp ce 49% se îndreaptă spre Uniunea Europeană. Găgăuzia trăiește, comercial și financiar, din Europa — dar vrea, cultural și politic, înapoi în sfera de influență a Rusiei.
Această ruptură între realitate și percepție este întreținută deliberat de rețeaua de dezinformare legată de Ilan Șor și de structuri de influență rusești, care acționează nu doar prin media, dar și prin ONG-uri paravan, preoți cooptați, tineri instruiți în poligoane din Rusia sau „centre culturale” de recrutare deschise la Moscova.
După Guțul, urmează Krasnoselski?
Arestarea Evgheniei Guțul a creat precedentul. Întrebarea care se impune acum este: ce se întâmplă cu ceilalți lideri ai entităților separatiste care activează nestingherit pe teritoriul Republicii Moldova?
Vadim Krasnoselski, liderul de facto al regimului de la Tiraspol, nu are cetățenia Republicii Moldova. Ignoră Constituția, sfidează legile și se sustrage oricărei răspunderi în fața instituțiilor noastre. Și totuși, beneficiază de o libertate de mișcare nedemnă de un stat suveran. Asemenea lui, și ceilalți membri ai regimului transnistrean — fie că sunt „miniștri”, „judecători” sau „oameni de afaceri” — trec nestingheriți prin aeroportul din Chișinău, își tratează bolile în spitalele moldovenești și transferă bani în băncile moldovenești, în timp ce ne numesc „stat vecin și ostil”. De mult era timpul ca această duplicitate să înceteze, dar … mai bine mai târziu decât niciodată.
Krasnoselski și Ko ar trebui declarați persona non grata
Orice stat are dreptul suveran de a declara persona non grata un cetățean străin care încalcă ordinea publică sau subminează securitatea. Krasnoselski și cercul său de putere se încadrează perfect în categoria aceasta. Ei nu doar că administrează un regim anticonstituțional pe teritoriul Moldovei, dar colaborează deschis cu armata rusă de ocupație, susțin războiul împotriva Ucrainei și alimentează propaganda Moscovei în regiune.
Dacă mâine Krasnoselski pleacă la Moscova sau la Sevastopol, Chișinăul ar avea tot dreptul să-i refuze revenirea. La fel și altor membri ai „administrației” transnistrene. Ar fi un act legal, defensiv și suveran.
Nu ar fi nici pe departe o premieră în regiune. Georgia, de exemplu, a adoptat măsuri similare după războiul din 2008: a declarat ilegali liderii separatiști din Abhazia și Osetia de Sud, le-a interzis accesul pe teritoriul georgian și a cerut mandat internațional pentru crime de război sau colaborare cu forțe de ocupație. Astfel de acțiuni sunt nu doar legitime, ci și necesare pentru a proteja integritatea constituțională a unui stat supus agresiunii hibride.
E posibil ca unii lideri de la Tiraspol să dețină cetățenia R. Moldova. Nici aceasta nu ar fi o problemă. Legea permite retragerea cetățeniei în cazuri de trădare, colaboraționism, activitate subversivă sau dublă loialitate dovedită. Moldova nu va fi blamată pe arena internațională, pentru că liderii ce vor fi lipsiți de cetățenia moldovenească dețin și cetățenia rusă sau ucraineană și nu vor deveni apatrizi. Deci, este timpul ca Chișinăul să aplice legea nu doar la Comrat, ci și la Tiraspol.
În concluzie, arestarea lui Guțul poate fi începutul unui proces mai larg și mai serios. O dovadă că Moldova își poate apăra suveranitatea, dacă vrea. Statul de drept nu trebuie să se oprească la granița Găgăuziei, el trebuie să acopere întreg teritoriul țării, iar Transnistria nu trebuie să rămână o zonă a fărdelegii, o zonă controlată de un grup de indivizi care nu recunosc statul, dar profită de el.
Sperăm că Krasnoselski simte astăzi un fior privind la cazul Guțul. Și dacă e așa, înseamnă că statul începe, în sfârșit, să inspire teamă acolo unde, prea multă vreme, a inspirat doar compasiune sau dispreț. Este un început — dar un început care inspiră speranță.
