În Rada Supremă de la Kiev a fost înaintat un proiect de lege conform căruia în Ucraina se introduce un statut nou pentru școlile minorităților naționale. Acest document a fost inițiat ca urmare a presiunilor politice și diplomatice intense exercitate de Ungaria. Budapesta a folosit dreptul de veto în procesul de eurointegrare al Ucrainei pentru a cere restabilirea drepturilor minorităților.
Documentul prevede că statutul de instituție de învățământ pentru minorități naționale va fi acordat cu condiția ca cel puțin 50% dintre elevii școlii să primească instruire în limba respectivă. Această regulă se aplică exclusiv comunităților a căror limbă maternă este o limbă oficială a Uniunii Europene, printre care ne aflăm și noi, românii.
Instituțiile de învățământ care vor obține acest statut, precum și elevii și profesorii acestora, vor beneficia de următoarele drepturi:
1. Profesorilor, elevilor și personalului din aceste școli li se permite în mod oficial să folosească limba minorității în comunicarea de zi cu zi în incinta școlii, în timpul pauzelor sau în activitățile extrașcolare, în paralel cu limba de stat.
2. Școlile vor avea temeiul legal pentru a integra în programele lor de învățământ elemente specifice culturii materiale și spirituale, istoriei naționale, tradițiilor, obiceiurilor și simbolisticii minorității etnice respective.
3. Absolvenții acestor licee vor putea solicita, la cerere, traducerea subiectelor pentru Evaluarea Națională Multidisciplinară (NMT) sau alte examene de admitere în limba minorității lor naționale.
Sub aspect financiar, proiectul de lege nr. 16119 nu prevede nicio alocare bugetară suplimentară, nicio facilitate fiscală și niciun stimulent financiar. Finanțarea de stat rămâne neschimbată. Școlile românești din Transcarpatia vor continua să primească exact aceeași subvenție de stat calculată per elev, conform formulei generale din Ucraina, fără sporuri pentru faptul că dețin acest statut nou.
Certificatul de competență lingvistică în limba ucraineană va rămâne obligatoriu pentru conducătorii instituțiilor de învățământ. O excepție se va aplica în cazul conducătorilor școlilor private în care limba de predare este una dintre limbile oficiale ale Uniunii Europene.
Părerea mea este că acest proiect de lege este doar o „reîmpachetare” a unor drepturi deja existente, o formalitate politică fără noutăți reale pentru școlile românești din Transcarpatia.
Toate drepturile prevăzute în textul noii legi sunt deja aplicate de multă vreme în rețeaua școlară din comunitatea teritorială Slatina.
Legea nu extinde drepturile românilor, ci doar stabilește un status-quo pe care profesorii, părinții și elevii din regiune îl trăiesc și îl apără zi de zi prin propriile eforturi. Ceea ce este foarte bine.
În cazul liceului cu limba ucraineană de predare din localitatea românească Apșa de Jos, regulile de comunicare, chiar și în pauze, vor fi fundamental diferite față de cele ale unei școli a minorităților. Deoarece această instituție are limba ucraineană ca limbă oficială de predare, ea este o școală publică standard din Ucraina. Conform legislației naționale din Ucraina privind educația și funcționarea limbii de stat, limba ucraineană este obligatorie în întregul spațiu educațional. Acest spațiu, nu include doar orele de curs, ci și pauzele, coridoarele, activitățile extrașcolare și discuțiile oficiale dintre profesori și elevi. Profesorii și personalul didactic au obligația legală de a comunica în limba ucraineană în timpul pauzelor și de a încuraja copiii să facă la fel.
În concluzie, într-o școală cu statut al minorității, utilizarea limbii române în pauze devine un drept legal explicit și protejat pentru toată lumea, inclusiv pentru profesori, în mod oficial, în timp ce, în școala cu predare în limba ucraineană din Apșa de Jos, limba română va rămâne doar o limbă de comunicare privată între copii, cadrul oficial și administrativ fiind exclusiv în limba ucraineană.
(Vasile Marina, Pagină de Facebook, 8 octombrie 2026)
