Buletinul de vot din acest an a fost plin de partide cu doctrine și identități pestrițe, însă cele mai multe controverse le-a generat participarea în alegeri a formațiunilor moldoveniste. La o săptămână de la anunțarea rezultatelor finale, putem observa exact câți cetățeni au votat pentru acest curent politic: 3.509 voturi pentru „Alianța Moldovenii” și un singur vot pentru Partidul Moldova Mare, formațiune exclusă din cursă pe motiv de finanțare ilegală în timpul campaniei electorale.
Să vedem totuși ce mesaje ale acestor partide au generat dezbateri la nivel național. Prima problemă majoră o constituie afilierea lor cu lumea rusă. Deși pentru majoritatea cetățenilor este clar cine are statutul de agresor în războiul de la graniță, pentru președinta PMM, este „posibil ca Ucraina să fi atacat Donbasul”. În plus, în campania prezidențială din 2024, spotul ei electoral a fost filmat la Tiraspol, de unde promova „pacea” chiar din inima unei regiuni secesioniste față de Chișinău. În ceea ce privește „Alianța Moldovenii”, din care face parte fostul deputat socialist Nicolae Pascaru, se remarcă o anumită moderație a discursului public, însă ideologia rămâne aceeași: manipularea istoriei pe baza vechilor teze moldoveniste, euroscepticism și viziuni anti-NATO.
Este clar că în campanie discursurile acestor partide au fost temperate în mod deliberat, pentru a atrage un public mai larg. Însă un lucru rămâne incontestabil: promovarea mitologiei moldoveniste, un construct ideologic creat inițial de Uniunea Sovietică în laboratoarele de partid, și perpetuat ulterior de Federația Rusă, prin intermediul agenților săi din Republica Moldova. Acest narativ susține separarea moldovenilor de români pe baze pseudoștiințifice: limbă, etnie, cultură. Totuși, istoria este clară, Principatul Moldovei, stat suveran, a decis în ianuarie 1859 să se unească cu Țara Românească pentru a întemeia statul modern România. Pentru propaganda rusă, acest act de unire a fost o „trădare” impusă de marile puteri occidentale.
În paralel, aceste formațiuni politice promovează și o retorică de tip revizionist. Partidul Moldova Mare susține ideea anexării Basarabiei de Sud din Ucraina, invocând dreptul la autodeterminare și „continuitatea teritorială”, concept care nu are temei în dreptul internațional. Pentru Victoria Furtună, președinte al acestui partid contează mai mult alinierea cu doctrina de politică externă a Moscovei decât menținerea păcii și stabilității regionale.
Putem așadar înțelege de ce populația a respins în mod categoric aceste formațiuni: pentru că discursul lor reprezintă un risc major la adresa securității naționale, ar putea atrage Chișinăul într-un conflict militar, ar duce la izolare internațională și, din punct de vedere ideologic, este prea rudimentar pentru a fi luat în serios în politica modernă.
Totuși, moldovenismul stalinist nu a dispărut complet, o parte a electoratului loial lui Igor Dodon sau Vladimir Voronin îi sunt adepți convinși. Există riscul ca acest curent să se reinventeze sub o nouă formă, mai rafinată: „moldovenismul civic”, cu rădăcini în ideologia marxistă și cu ambiția de a redefini identitatea națională într-un mod superficial și convenabil Kremlinului. Este important să înțelegem originile acestui curent, cui servește el cu adevărat și care politicieni autohtoni îl susțin. Viitorul european al Republicii Moldova se poate construi doar prin adevăr, nu pe manipularea istoriei, limbii sau culturii naționale. Un singur lucru este cert: basarabenii sunt parte a romanității, iar România este unicul garant al păstrării identității noastre comune.
( Oleg Onea, Cotidianul.md, 07/10/2025 )
