Pentru a-și justifica sumele enorme de bani primite de la Kremlin pe parcursul anilor, inculpatul kuliokar Dodon și-a adus astăzi desantul de „ambasadori”, politruci, bahamiști, dar și activiști PSRM de vârsta a treia la un protest în fața MAE. Aberațiile debitate de Dodon, de junele kominternist Vladik Bătrâncea și de politrukul notoriu al Kremlinului, Bogdat Țârdea, au fost sincronizate sută la sută cu narativele rusești despre NATO, Uniunea Europeană, CSI, neutralitate, suveranitate și alte povești ale Moscovei din această categorie.
N-a lipsit printre protestatari nici „artileria grea” de „ambasadori” voroniști/dodonisti – Victor Borșevici, Andrei Neguța și Victor Gaiciuc, toți deopotrivă mistuiți de nostalgia după „sovietskii soiuz” și russkii mir. Dacă despre Borșevici doar chinezii au aflat că ar pretinde la calitatea de diplomat, atunci despre „diplomații de carieră” Neguța și Gaiciuc se cunoaște mai mult, ambii deveniți „vedete diplomatice” în perioada lui Voronin/Dodon. Mai lipsea un al treilea ambasador dodonist – Victor Țvircun, care astăzi face parte din blocul de „Alternativă” al lui Chicu, Stoianoglo, Tkaciuk și Ceban, dar care tot aparține Moscovei.
Activist de komsomol și partid komunist la origine și prin vocație, Neguța a devenit ambasador exclusiv pe criterii partinice, fără vreo elementară pregătire diplomatică. A „slujit” cu devotement lui Voronin și Dodon, dar, mai ales, Federației Ruse (o face și în prezent). A fost ambasadorul personal al lui Dodon la Moscova. Va rămâne în istoria tinerei diplomații moldovenești ca ambasadorul anabolizantelor, dar și a promovării insistente a intereselor Kremlinului în Republica Moldova. N-ar fi rău ca procurorii să revină la dosarul anabolizantelor de la Moscova ale evlaviosului „ambasador” Andrei Neguța.
Victor Gaiciuc este întruchiparea ideală și tradițională a ofițerului sovietic. Chiar dacă a zburat pe MIG-urle „moldovenești”, acesta nu și-a schimabat niciodată admirația și dorința de a reveni în imperiul sovietic. Nu contează de unde: de la Chișinău sau chiar din Crimeea, actualmente ocupată de Rusia. S-a remarcat la Bruxeles, în calitate de ambasador, prin organizarea „guleaiurilor” CSI-ste la reședința sa de pe strada Winston Churchil. Toată ambasada noastră din Belgia trebuia să pregătească sarmale, mămăliguță cu brânză și alte bunătăți culinare moldovenești, dar mai ales butoaie cu vin, pentru un mercenar al războiului din Transnistria din 1992, tot el și ambasadorul Rusiei la NATO. E vorba de călăul Dmitry Rogozin, care, după ce a „uscat” de wisky întregul magazin diplomatic de la NATO, s-a aciuat ulterior, la un „pahar de vorba tovărășească” la reședința susmenționată a lui Gaiciuc. Despre alte „isprăvi diplomatice” ale „ambasadorului” lui Voronin n-aș vrea să fac referire, ele rămânând pe conștiința de „ofițer sovietic” ale generalului Gaiciuc.
𝐀𝐬̦𝐚𝐝𝐚𝐫, 𝐝𝐮𝐩𝐚̆ 𝐜𝐮𝐦 𝐞 𝐤𝐮𝐥𝐢𝐨𝐤𝐚𝐫𝐮𝐥 𝐃𝐨𝐝𝐨𝐧, 𝐚𝐬̦𝐚 𝐬𝐮𝐧𝐭 𝐬̦𝐢 „𝐚𝐦𝐛𝐚𝐬𝐚𝐝𝐨𝐫𝐢𝐢” 𝐥𝐮𝐢, 𝐢𝐚𝐫 𝐦𝐚𝐢 𝐩𝐞 𝐢̂𝐧𝐭̦𝐞𝐥𝐞𝐬𝐮𝐥 𝐭𝐮𝐭𝐮𝐫𝐨𝐫: 𝐝𝐮𝐩𝐚̆ 𝐬𝐚𝐜 – 𝐬̦𝐢 𝐩𝐞𝐭𝐢𝐜. 𝐍𝐢𝐜𝐢𝐨 𝐬̦𝐚𝐧𝐬𝐚̆ 𝐬𝐚̆ 𝐟𝐚𝐜𝐢 𝐯𝐫𝐞𝐨 𝐬𝐢𝐭𝐚̆ 𝐝𝐞 𝐦𝐚̆𝐭𝐚𝐬𝐞, 𝐜𝐡𝐢𝐚𝐫 𝐬̦𝐢 𝐜𝐮 𝐚𝐣𝐮𝐭𝐨𝐫𝐮𝐥 „𝐝𝐞𝐳𝐢𝐧𝐭𝐞𝐫𝐞𝐬𝐚𝐭” 𝐚𝐥 𝐌𝐨𝐬𝐜𝐨𝐯𝐞𝐢!
