Astăzi, când Republica Moldova marchează trei decenii și patru ani de la dobândirea Independenței, privirile se îndreaptă nu doar spre realizările înregistrate, ci mai ales spre provocările majore care continuă să definească parcursul național. Această aniversare nu poate fi privită cu serenitatea unei sărbători clasice, ci cu luciditatea unui moment de bilanț critic și de reflecție asupra drumului parcurs și a celui ce urmează să fie străbătut.
Independența nu a fost un dar, ci rodul sacrificiului. Mișcarea de eliberare națională, născută din curajul anilor de „perestroikă”, a fost cea care a zguduit zidurile imperiului sovietic și a făcut posibilă libertatea. Însă, odată cu proclamarea Independenței, Republica Moldova a intrat pe un drum lung și anevoios: drumul reîntoarcerii în spațiul românesc și european. Un drum care, după 34 de ani, nu a fost parcurs încă până la capăt.
Independența ca ruptură istorică
În vara anului 1991, Moldova românească de la est de Prut a rupt, printr-un act de curaj istoric, chingile istovitoare ale jugului colonial față de imperiul sovietic. Declarația de Independență, documentul fundamental al nașterii Republicii Moldova independentă, a stipulat cu claritate așezarea statului moldovenesc și a etniei majoritare în „spațiul devenirii sale naționale” – un spațiu care, fără echivoc, este românesc prin esența sa culturală, lingvistică și istorică.
Această independență nu a fost un cadou al istoriei, ci rezultatul abnegației până la sacrificiu a Mișcării de eliberare națională, care a explodat în anii de „perestroikă” și și-a adus aportul la destrămarea imperiului răului – URSS. Generațiile care au trăit acele momente au înțeles că libertatea nu se acordă, ci se câștigă prin luptă și determinare.
Calea anevoioasă a redefinirii naționale
Împreună cu declararea independenței, Republica Moldova a pornit pe calea anevoioasă de reîntoarcere în „spațiul devenirii sale naționale” – o cale care, după mai mult de trei decenii, nu este încă parcursă până la capăt. Pe această traiectorie istorică, statul moldovenesc a înregistrat atât realizări notabile, cât și derapaje supărătoare care au marcat profund evoluția sa.
Un aspect de importanță majoră este că în acești ani a crescut continuu zona identitară românească autentică în societatea moldovenească. Împreună cu această redescoperire identitară s-a dezvoltat sentimentul majoritar de apartenență a Republicii Moldova la civilizația europeană – o evoluție care marchează o desprindere graduală de matricele mentale sovietice.
Umbra moldovenismului antiromânesc
Totuși, o parte considerabilă a populației republicii continuă să fie afectată de ideologia moldovenismului antiromânesc, perpetuându-se astfel pericolul restabilirii dependenței coloniale față de Rusia. Această amenințare capătă contururi și mai îngrijorătoare în contextul în care Federația Rusă trece prin perioada restabilirii politicii revanșarde imperiale, vizând reintegrarea fostelor teritorii sovietice în sfera sa de influență.
Paradoxul dureros al acestor decenii îl constituie transformarea forțelor politice care, în perioada declarării independenței, pledau pentru păstrarea URSS și se împotriveau independenței. Astăzi, aceste forțe au îmbrățișat ideologia moldovenismului și s-au prefăcut cu o ipocrizie greu de imaginat în cei mai zeloși adepți ai statalității moldovenești cu iz antiromânesc. De fapt, moldovenismul în toate ipostazele sale constituie solul fertil pe care este plantată ideologia revenirii plenare a Republicii Moldova în spațiul „lumii ruse”.
Consecințele ambiguității identitare
Ideologia moldovenismului care supraviețuiește în societatea moldovenească garantează vivacitatea faliilor ce țin societatea în dezbinare permanentă. Această fragmentare nu permite cetățenilor republicii să se unească într-un tot întreg pentru a garanta dezvoltarea durabilă și bunăstarea după standardul european. Nu este întâmplător că Republica Moldova rămâne astăzi cel mai sărac și neîmplinit stat european – această situație se datorează direct ambiguității identitare a societății moldovenești, care, și după 34 de ani de independență, nu și-a determinat ferm alegerea de civilizație.
Examenul istoric al scrutinului electoral
După o lună de la aniversarea celor 34 de ani de Independență, Republica Moldova va susține un examen de maximă responsabilitate istorică privind viitorul său. Apropiatele alegeri parlamentare constituie mai mult decât un simplu exerciții democratice – ele reprezintă momentul adevărului pentru o societate aflată la răscruce.
În acest context, războiul hibrid al Rusiei imperiale împotriva Republicii Moldova are ca obiectiv central consolidarea ideologică a moldovenismului. Acest obiectiv servește direct interesele revanșarde ale Moscovei în statul moldovenesc, iar o Republică Moldova clădită pe valorile moldovenismului constituie garanția cea mai sigură de păstrare a influenței Moscovei și de extindere a „lumii ruse” asupra spațiului românesc de la est de Prut.
Calea spre adevărata independență
Doar afirmarea fermă a identității românești a Republicii Moldova poate constitui garanția depășirii pericolului revanșei imperialiste ruse și a realizării unității societății, fără de care dezvoltarea de civilizație rămâne imposibilă. Scrutinul din 28 septembrie va oferi inclusiv răspunsul la întrebarea fundamentală despre ruperea definitivă a legăturii societății moldovenești cu moldovenismul antiromânesc și, prin consecință, cu lumea rusă imperială.
Realitatea geopolitică actuală demonstrează că doar o Republică Moldova românească poate deveni cu siguranță membru al Uniunii Europene. Un stat cu reminiscențe moldoveniste va păstra întotdeauna riscul de abatere de la cursul european, rămânând vulnerabil la influențele externe care contravin aspirațiilor sale democratice.
Perspective de viitor
Din aceste considerente fundamentale este esențial ca dezbaterea electorală să nu evite componenta identitară, ci s-o abordeze cu maturitatea și responsabilitatea pe care le impune momentul istoric. Rezultatul scrutinului trebuie să prefacă a 34-a aniversare de Independență în sfârșitul perioadei de stagnare și ambiguitate, iar viitorul jubileu de 35 de ani să întruchipeze dezvoltarea rapidă și ruptura definitivă de trecutul colonial.
Republica Moldova se află astăzi în fața unei alegeri istorice care va determina nu doar viitorul unei generații, ci destinul unui popor întreg. Independența reală nu înseamnă doar absența dominației externe, ci și asumarea deplină a identității naționale și a valorilor care definesc o civilizație. Doar prin această asumare curajoasă Moldova va putea sărbători cu adevărat Independența sa – nu ca pe un eveniment din trecut, ci ca pe o realitate trăită în fiecare zi și care deschide calea reîntregirii naționale.
