Țara care nu este recunoscută de Europa și nu apare pe hărți: un vestigiu nostalgic al Uniunii Sovietice, cu propria Constituție, steag și monedă
Acest stat a devenit independent de Moldova după căderea URSS și menține un profil foarte apropiat de țările uniunii comuniste. În plus, se poate vizita
Într-un colț puțin vizitat al Europei de Est, între Moldova și Ucraina, se află un teritoriu care funcționează ca o țară, dar care nu este recunoscut pe plan internațional. Un semn ruginit, un punct de control militar și tăcerea oficialilor sunt suficiente pentru a te avertiza că ai trecut pe un alt teritoriu.
Este cunoscută oficial drept Republica Moldovenească Nistreană, dar este supranumită pe un ton de ironie geopolitică Republica Moldovenească a lui Britney, pentru cultul avut cândva pentru idolii pop occidentali, păstrând în același timp un aspect sovietic.
Denumirea sa cea mai comună este însă Transnistria, un stat nerecunoscut de niciun membru al Națiunilor Unite, dar care are propria Constituție, monedă, armată și chiar granițe.
Nici Rusia, nici Moldova
Călătorind acolo este ca și cum ai intra într-o capsulă a timpului înghețată în Uniunea Sovietică, cu portrete ale lui Lenin încă prezente în clădirile publice și tancuri în piețe. Regiunea s-a separat de facto de Moldova în 1990, când și-a proclamat independența, temându-se că Chișinăul se va reuni cu România după căderea blocului sovietic. Ruptura a culminat cu un conflict armat scurt, dar sângeros, în 1992, care s-a încheiat cu o încetare a focului mediată de Rusia.
De atunci, această fâșie de 400.000 de locuitori dintre râul Nistru și granița cu Ucraina a funcționat ca stat independent, deși nu a fost recunoscută de nicio națiune. Nici măcar de Rusia, principalul său aliat economic și militar.
În ciuda statutului său juridic ambiguu, Transnistria are toate simbolurile unei țări: un steag cu seceră și ciocan, mărci poștale, pașapoarte și chiar propria monedă, rubla transnistreană, care este din plastic și nu este convertibilă în afara granițelor sale. Guvernul operează din orașul Tiraspol, capitala, și controlează administrația, securitatea și mass-media. Un fel de stat paralel care subzistă la periferia Europei.
Tiraspolul, inima nostalgiei sovietice
Capitala este un oraș de 130.000 de locuitori care încă afișează cu mândrie statui ale lui Lenin, clădiri cu arhitectură brutalistă și străzi numite în onoarea lui Marx, Engels și a altor eroi ai comunismului. În fața Parlamentulului stă un tanc T-34 transformat în monument, iar în școli se predă o versiune a istoriei apropiată de narațiunea rusă.
Vizitatorul găsește un amestec deconcertant la Tiraspol: în aceeași zi poate schimba ruble într-un birou bancar decorat cu propagandă patriotică, poate mânca într-o cafenea cu o estetică retro-futuristă sau poate vizita stadionul Sheriff Tiraspol, clubul local de fotbal finanțat de corporația cu același nume. Sheriff, un conglomerat care variază de la supermarketuri la benzinării, domină o mare parte din economia teritoriului, ceea ce a generat critici pentru influența sa asupra politicii și vieții de zi cu zi.
În plus, este o regiune care poate fi vizitată, deoarece pentru a intra nu ai nevoie de viză, dar trebuie să treci printr-un control de frontieră care înregistrează datele vizitatorului și eliberează un permis temporar, valabil în mod normal 24 sau 72 de ore. Documentul, tipărit pe hârtie termică, trebuie păstrat cu grijă: este obligatoriu să-l arăți la plecare. Desigur, vizitatorul trebuie să acționeze cu prudență. Libertatea presei este restricționată, fotografiile cu clădirile guvernamentale sau militare sunt interzise, iar accesul în anumite zone necesită autorizare prealabilă.
Prezența militară este vizibilă, dar nu invazivă. Soldații ruși continuă să fie dislocați ca parte a forței de menținere a păcii stabilite după încetarea focului din 1992. Tensiunea dintre Moldova și guvernul separatist persistă însă, mai ales în contextul marcat de războiul din Ucraina. Transnistria a negat orice intenție de a se alătura Rusiei, dar legătura ei cu Moscova este evidentă și permanentă.
Un teritoriu între două lumi
Paradoxul Transnistriei este dubla ei apartenență: se consideră un stat independent, dar depinde economic de Moldova, Rusia și parțial de Ucraina. Mulți dintre locuitorii săi au pașapoarte moldovenești, rusești sau ucrainene – uneori toate trei – și trec frecvent granițele pentru a lucra sau a studia.
Limbi și simboluri coexistă pe străzile din Tiraspol: rusa este limba oficială, dar se vorbește și „moldovenește” (cu alfabet chirilic) și ucraineana. Sărbătorile naționale sunt sărbătorite cu parade militare și concerte, iar simbolistica sovietică rămâne vie în memoria colectivă. Pentru vizitatori, Transnistria reprezintă o ciudățenie geopolitică care scapă logicii convenționale: un teritoriu care nu apare pe hărțile oficiale, dar care se comportă ca o țară în toate sensurile practice.
(Autor: Daniel Borrego, INFOBAE (Spania), 7 aprilie 2025 )