Republica Moldova la masa discuțiilor de la Berlin. Dar cine îi garantează securitatea?

Ieri, la Berlin, liderii europeni s-au reunit pentru a discuta despre încheierea războiului din Ucraina și despre garanțiile de securitate care ar trebui să împiedice repetarea agresiunii ruse. Printre participanți s-a aflat și președinta Republicii Moldova, Maia Sandu. Prezența sa nu a fost doar un gest de solidaritate cu Ucraina. Ea a exprimat o realitate […]

Autor: Max Marinescu

20 noiembrie 2026

Ieri, la Berlin, liderii europeni s-au reunit pentru a discuta despre încheierea războiului din Ucraina și despre garanțiile de securitate care ar trebui să împiedice repetarea agresiunii ruse. Printre participanți s-a aflat și președinta Republicii Moldova, Maia Sandu. Prezența sa nu a fost doar un gest de solidaritate cu Ucraina. Ea a exprimat o realitate geopolitică pe care războiul a făcut-o tot mai evidentă: securitatea Republicii Moldova este inseparabilă de securitatea Ucrainei și, într-un sens mai larg, de viitoarea arhitectură de securitate europeană.

Dar reuniunea de la Berlin ridică și o întrebare care depășește obiectivele imediate ale Coaliției de Voință: ce loc va avea Republica Moldova în sistemul de securitate care se va contura după încheierea războiului?

Berlinul și căutarea unei păci durabile

Reuniunea Coaliției de Voință a fost găzduită de cancelarul german Friedrich Merz, împreună cu președintele francez Emmanuel Macron și premierul britanic Andy Burnham. La discuții au participat lideri și reprezentanți din aproape 40 de state, conducerea Uniunii Europene și a NATO, președintele ucrainean Volodimir Zelenski, precum și emisarii președintelui american Donald Trump, Steve Witkoff și Jared Kushner.

Agenda a fost dominată de două preocupări: continuarea sprijinului pentru Ucraina, inclusiv pentru protejarea infrastructurii sale energetice în timpul iernii, și definirea garanțiilor de securitate care ar trebui să însoțească o eventuală încetare a ostilităților.

Declarația comună adoptată la Berlin reafirmă sprijinul politic, militar și financiar pentru Ucraina, condamnă atacurile rusești asupra populației și infrastructurii civile și insistă asupra necesității unei păci juste și durabile.

Un element important al documentului îl constituie respingerea ideii că problemele securității europene ar putea fi reglementate prin înțelegeri între marile puteri, fără respectarea suveranității statelor și fără participarea celor direct interesate.

Această poziție capătă o semnificație deosebită în contextul contactelor diplomatice dintre Washington și Moscova, dar și al întâlnirii desfășurate în aceeași zi în China între Donald Trump, Xi Jinping și Vladimir Putin.

Europa încearcă să evite repetarea unei situații în care soarta continentului ar putea fi decisă deasupra capetelor europenilor. Nu întâmplător, în dezbaterile din jurul reuniunii a reapărut referința la Ialta din 1945, simbolul împărțirii Europei în sfere de influență.

Republica Moldova: prezentă la Berlin, dar fără garanții proprii

Participarea Maiei Sandu la reuniune reprezintă un fapt politic important. Republica Moldova s-a alăturat Coaliției de Voință în iulie 2026, iar prezența sa la Berlin confirmă implicarea Chișinăului în discuțiile internaționale privind viitorul securității regionale.

În intervenția sa, președinta Republicii Moldova a reafirmat solidaritatea cu Ucraina, în pofida presiunilor și intimidărilor Rusiei. Ea a condamnat încălcările repetate ale spațiului aerian moldovenesc de către dronele rusești și a insistat asupra legăturii directe dintre securitatea celor două state.

Mesajul este justificat de realitățile geografice și strategice. Ucraina constituie principalul spațiu care separă Republica Moldova de forțele militare ruse angajate în război. O eventuală extindere a controlului militar rusesc spre Odesa ar modifica radical mediul de securitate al Republicii Moldova.

În același timp, însă, există o diferență fundamentală între participarea la discuțiile privind securitatea Ucrainei și obținerea unor garanții internaționale pentru propria securitate.

Declarația de la Berlin se referă în mod explicit la Ucraina. Ea nu instituie un mecanism distinct de garantare a securității Republicii Moldova și nu oferă soluții pentru problema trupelor ruse de ocupație din Transnistria.

Aceasta nu diminuează importanța participării Chișinăului, dar arată limitele actualului cadru diplomatic.

Republica Moldova se află la masa discuțiilor. Rămâne de văzut în ce măsură interesele sale specifice vor fi integrate în eventualele înțelegeri privind viitorul securității europene.

Federalizarea Republicii Moldova revine în discuție?

Reuniunea de la Berlin s-a desfășurat pe fundalul unor informații care merită o atenție specială la Chișinău.

La 12–13 noiembrie, publicația rusă independentă Echo și cotidianul german Bild au relatat, invocând surse din mediile negocierilor, că reprezentanți ruși ar fi prezentat un set de propuneri privind viitoarea arhitectură de securitate europeană. Printre acestea figurează și federalizarea Republicii Moldova.

Potrivit informațiilor publicate, Moscova ar propune transformarea Republicii Moldova într-un stat federal care să includă Transnistria și Găgăuzia. Mai mult, celor două regiuni li s-ar acorda posibilitatea organizării unor referendumuri de independență în eventualitatea aderării Republicii Moldova la Uniunea Europeană. În schimb, Rusia s-ar declara dispusă să-și retragă trupele din Transnistria, în condițiile menținerii unui statut de nealiniere militară pentru Republica Moldova.

Informațiile trebuie tratate cu prudență. Nu există, deocamdată, o confirmare oficială că această formulă a fost aprobată de conducerea de la Kremlin. Bild precizează că ea reprezintă una dintre mai multe variante discutate în cercurile neoficiale de negociere. Totuși, conținutul propunerii atribuite Moscovei merită examinat.

Federalizarea Republicii Moldova nu este o idee nouă. Ea a constituit elementul central al Memorandumului Kozak din 2003, prin care Rusia a încercat să impună o reorganizare constituțională a statului moldovean. Proiectul a eșuat în urma mobilizării societății civile, a opoziției politice interne și a intervențiilor diplomatice occidentale.

Există însă o diferență semnificativă între proiectul din 2003 și formula vehiculată acum. Dacă informațiile publicate sunt exacte, Moscova ar încerca să introducă în viitoarea organizare constituțională a Republicii Moldova un mecanism prin care Transnistria și Găgăuzia ar putea contesta însăși integritatea statului în cazul aderării acestuia la Uniunea Europeană. Cu alte cuvinte, integrarea europeană ar deveni condiția declanșării unor posibile procese de secesiune.

Într-o asemenea formulă, federalizarea nu ar reprezenta doar o modalitate de reglementare a conflictului transnistrean. Ea ar putea deveni un instrument de influențare a opțiunilor strategice ale Republicii Moldova.

Deosebit de important este și contextul în care apare această propunere. Problema organizării constituționale a unui stat suveran ar fi introdusă într-un pachet de negocieri privind încheierea războiului din Ucraina și securitatea europeană.

Aceasta ridică o întrebare legitimă: cine ar avea dreptul să negocieze viitorul constituțional și geopolitic al Republicii Moldova?

O pace în Ucraina nu înseamnă automat securitate pentru Moldova

În dezbaterile actuale există tendința de a considera că încheierea războiului din Ucraina va produce, aproape automat, o îmbunătățire a securității întregii regiuni. Într-o anumită măsură, această apreciere este justificată. Încetarea ostilităților ar reduce riscurile militare imediate, ar facilita reconstrucția Ucrainei și ar crea condiții mai favorabile pentru stabilitatea regională. Dar pacea și securitatea nu sunt noțiuni identice. O încetare a focului care ar lăsa nerezolvate problemele fundamentale ale securității europene ar putea conduce la înghețarea conflictului, nu neapărat la eliminarea cauzelor sale.

Pentru Republica Moldova, problema este și mai complicată. Pe teritoriul său continuă să staționeze trupe ruse, împotriva voinței autorităților constituționale. Conflictul transnistrean rămâne nereglementat, iar neutralitatea înscrisă în Constituție nu a împiedicat Rusia să exercite presiuni politice, economice și militare asupra Chișinăului. Prin urmare, viitoarea securitate a Republicii Moldova nu poate depinde exclusiv de prevederile unui eventual acord privind Ucraina. Ea presupune respectarea suveranității și integrității teritoriale a statului, retragerea trupelor ruse, consolidarea instituțiilor de apărare și securitate și continuarea integrării europene.

În acest context, participarea la Coaliția de Voință reprezintă un instrument diplomatic util, dar nu poate substitui o strategie proprie de securitate.

România și responsabilitatea securității regionale

La reuniunea de la Berlin a participat și președintele României, Nicușor Dan. Prezența simultană a liderilor de la București și Chișinău oferă un prilej de reflecție asupra rolului României în viitoarea arhitectură de securitate europeană.

România are un interes direct în menținerea independenței, stabilității și orientării europene a Republicii Moldova. Acest interes nu decurge doar din legăturile istorice, culturale și lingvistice dintre cele două state, ci și din realitățile strategice ale regiunii Mării Negre. Orice modificare a raportului de forțe la est de Prut afectează nemijlocit mediul de securitate al României și, implicit, al NATO. De aceea, problema Republicii Moldova nu ar trebui tratată exclusiv ca o chestiune bilaterală între Chișinău și Moscova sau ca un dosar secundar al negocierilor privind Ucraina. Ea constituie o componentă a securității europene.

Bucureștiul poate contribui la menținerea acestei probleme pe agenda europeană, la consolidarea rezilienței Republicii Moldova și la evitarea unor formule de reglementare care ar transforma vulnerabilitățile interne ale statului în instrumente permanente de presiune externă. În mod deosebit, România poate susține principiul că viitorul Republicii Moldova nu poate fi negociat fără participarea și consimțământul autorităților sale constituționale.

Dincolo de Berlin

Reuniunea Coaliției de Voință nu a fost o conferință de pace și nu a produs un acord privind încheierea războiului. Ea a reprezentat, mai curând, o încercare de coordonare a pozițiilor europene și americane într-un moment în care negocierile privind Ucraina intră într-o etapă sensibilă.

Pentru Republica Moldova, participarea la acest proces este importantă. Dar prezența diplomatică nu trebuie confundată cu existența unor garanții de securitate. Iar informațiile despre posibila revenire a federalizării în propunerile atribuite Rusiei arată cât de necesară este vigilența diplomatică.

Experiența Memorandumului Kozak din 2003 demonstrează că formulele prezentate drept soluții de reglementare a conflictului transnistrean pot avea implicații profunde asupra suveranității și capacității de decizie a statului.

La Berlin s-a discutat despre viitorul securității europene pornind de la necesitatea unei păci durabile în Ucraina.

Pentru Chișinău, întrebarea care rămâne deschisă este dacă această pace va crea condițiile consolidării independenței Republicii Moldova sau dacă, în cadrul unor negocieri mai ample, vor reapărea încercări de a-i limita libertatea de alegere.

Republica Moldova a fost prezentă la Berlin. Important este ca, atunci când se va negocia efectiv viitorul securității regiunii, ea să nu fie doar prezentă, ci și ascultată.

Max Marinescu

20 noiembrie 2026

Distribuie articolul

Citește și