Pe 18 iunie, Consiliul Obștesc „Pentru o Moldovă Unită – За Объединенную Молдову” a prezentat public, în cadrul unui eveniment desfășurat la Chișinău, „Tezele noului Concept de reintegrare a regiunii transnistrene în spațiul juridic al Republicii Moldova”. Evenimentul a reunit experți, analiști politici, reprezentanți ai societății civile și diplomați, dar ceea ce a atras atenția a fost prezența unor personaje bine cunoscute pentru viziunile lor pro-ruse, precum fostul președinte Petru Lucinschi și fostul președinte al Parlamentului, Dumitru Diacov, Alexandr Muravschi, fost ministru al Economiei, în prezent mare admirator al Rusiei etc. Despre eveniment am aflat de pe pagina de Facebook a fostului ambasador la Moscova, Andrei Neguța (care s-a remarcat în activitatea sa la Moscova prin implicarea într-un scandal de contrabandă cu anabolizante (anchetat în 2020, achitat în 2025).
Din păcate, nu am reușit să fac rost de textul documentului. Din postarea de pe Facebook, aflu însă că „Esenta Conceptului consta in utilizarea modelului de Stat Unitar Complex cu Elemente de Federalizare” – o expresie care, deși ambalată academic, ascunde riscul unei federalizări disimulate, care ne amintește foarte mult de așa-numitul Memorandum Kozak, ce-și propunea, pe de o parte instituționalizarea unei enclave cu drept de veto asupra deciziilor strategice ale statului moldovenesc, controlată militar și politic de Federația Rusă, pe de altă parte – păstrarea trupelor ruse în Transnistria.
Această abordare a Consiliului Obștesc „Pentru o Moldovă Unită – За Объединенную Молдову” trădează o eroare fundamentală de percepție: aceea că problema transnistreană ar fi un conflict intern, soluționabil prin concesii reciproce. Nimic mai fals. Realitatea, consfințită de fapte și de documente internaționale (vezi, de exemplu, deciziile CEDO în cazul Ilașcu și alții versus Moldova și Rusia), este că Transnistria este un teritoriu ocupat de Federația Rusă. Grupul Operativ de Trupe Ruse (GOTR), ce ocupă regiunea încă din anii ’90, încalcă flagrant atât Constituția Republicii Moldova, cât și a angajamentelor Rusiei luate la Summit-ul OSCE de la Istanbul (1999), care prevedea retragerea completă a forțelor ruse până la sfârșitul anului 2002. Controlul Transnistriei de către cetățeni ai Federației Ruse, sprijinul activ oferit de Moscova regimului de la Tiraspol, prezența ilegală a trupelor ruse în regiune constituie dovezi evidente ale unei ocupații de facto a circa 11% din teritoriul Republicii Moldova.
Nu ne surprinde abordarea „Conceptului” pentru că printre susținătorii documentului au fost demnitari de stat care, în mod direct sau indirect, au fost implicați în decizii care au slăbit poziția Chișinăului în fața Tiraspolului. Dumitru Diacov, spre exemplu, a promovat activ includerea formulei „limba moldovenească” în Constituție, contribuind la perpetuarea confuziei identitare în republică și a dat argumente juridice autorităților transnistrene să discrimineze populația românească și școlile cu predare în limba română din pretinsa RMN. Iar Petru Lucinschi, prezent și el la prezentarea „conceptului” este cel care a autorizat în anul 1998 transferului a peste 150 de unități de tehnică militară către regimul separatist (vezi așa-numitul „Protocol de la Odesa” cu privire la chestiunile militare și patrimoniale, din 20 martie 1998, semnat de V. Cernomîrdin și I Smirnov), decizie care a subminat grav poziția Chișinăului în fața Tiraspolului. (vezi: Mihai Gribincea, Trupele ruse de ocupație în Republica Moldova. Culegere de documente și materiale, Chișinău, Cartier, vol.1, pp. 533-538). Se pare că Moscova a decis, în ajunul alegerilor parlamentare, să-și activeze Coloana a cincea din Moldova și pe dimensiunea transnistreană…
Pentru ca reintegrarea Transnistriei să nu devină o formă de capitulare mascată, Republica Moldova trebuie, în opinia noastră, să adopte următorii pași:
- Recunoașterea oficială a ocupației: Parlamentul trebuie să adopte o declarație prin care Transnistria este recunoscută drept teritoriu ocupat de Federația Rusă. Această recunoaștere va clarifica poziția statului moldovenesc și va modifica radical contextul diplomatic, inclusiv formatul de negocieri privind viitorul regiunii.
- Avertizarea populației din regiune: Locuitorii trebuie informați că orice colaborare cu administrația de ocupație este pasibilă de pedeapsă penală. Astfel de prevederi există deja în legislația unor state baltice.
- Excluderea liderilor separatiști: Cetățenii regimului de la Tiraspol care dețin cetățenie rusă sau ucraineană trebuie să fie declarați indezirabili pe teritoriul Republicii Moldova. Iar celor care mai au și cetățenie moldovenească, aceasta le poate fi retrasă pentru subminarea securității statului.
- Respingerea categorică a federalizării: Niciun model de „federalizare asimetrică” sau „model special” nu trebuie acceptat. Acestea nu reprezintă reintegrare, ci legalizarea unui teritoriu ocupat de Rusia.
Adevărata reintegrare nu înseamnă compromisuri cu ocupația, ci recuperarea deplină a suveranității statului. Iar primul pas este definirea corectă a realității: Transnistria este teritoriu ocupat de Federația Rusă. Restul nu sunt soluții, ci iluzii toxice împreunate cu retorică pseudo-diplomatică. Orice dialog care ignoră această realitate nu înseamnă negociere, ci consimțământ față de o ocupație mascată.