(Mihai Isac, Deschide.md,19 decembrie 2025)
În satele și orașele Basarabiei se desfășoară o dramă umană cu implicații geopolitice. Preoții care aleg să revină în sânul Patriarhiei Române sunt pedepsiți exemplar. Ei sunt caterisiți și se încearcă alungarea lor atât din biserici, cât și din casele parohiale, fiind nevoiți să slujească sub cerul liber.
Fenomenul, o veritabilă prigoană religioasă, este ilustrat dureros de cazul preotului Constantin Turtureanu din satul Grinăuți, raionul Rîșcani. Acesta a fost agresat și scos cu forța din propria biserică, bande organizate de forțe politice pro-ruse smulgându-l de păr și trântindu-l pe scările lăcașului, după ce a anunțat, în iunie 2025, că își pune parohia sub jurisdicția Mitropoliei Basarabiei. La câteva luni după acel episod violent, când rănile comunității erau departe de a se fi vindecat, familia preotului a fost somată să părăsească și casa parohială, în toiul iernii și al postului Crăciunului. O notă oficială semnată de membrii consiliului bisericesc local, cel mai probabil scrisă cu ajutorul Inteligenței Artificiale, i-a informat pe preot și pe soția sa că ar ocupa „abuziv” locuința și ar „împiedica” funcționarea normală a comunității religioase. Termenul de evacuare, „în prag de iarnă”, este un semn că se dorește cu orice preț alungarea preotului „pe drumuri” pentru a-l umili.
Abuzul este evident. Preotul Turtureanu slujește satul Grinăuți din 2013 și a investit din propriul buzunar în renovarea casei parohiale, de la podele și pereți tencuiți, până la ferestre termopan și izolație exterioară. În loc să i se recunoască eforturile, i se retrage recunoașterea canonică și este tratat ca un intrus. Mitropolia rusă de la Chișinău (subordonată Moscovei) i-a retras dreptul de a sluji, iar apropiații acesteia din sat au trecut la represalii, de care nu sunt străini nici clerici din armata de ocupație rusă în sutană.
Scenele par rupte din alte vremuri. Un preot al satului târât afară din altar, o comunitate dezbinată și autorități care tolerează abuzul în numele „ascultării canonice”. Soția părintelui vorbește despre amenințări grave și complicitatea poliției, iar justiția a trimis deja în judecată șase agresori, acuzați de huliganism. Aceștia riscă amenzi usturătoare sau chiar închisoare, un detaliu care subliniază caracterul infractional al acțiunilor comise sub pretext religios.
Cazul Grinăuți nu este izolat, ci face parte dintr-un tablou mai larg al rivalității între cele două Mitropolii. Mitropolia Basarabiei (subordonată canonic Patriarhiei Române) este moștenitoarea de drept și are menirea de a primi sub omoforul său parohiile și clericii care se consideră parte a spațiului românesc. De cealaltă parte, Mitropolia rusă Chișinăului și a (!?) Întregii Moldove, subordonată serviciilor de spionaj de la Moscova, se agață de statutul său dominant, reacționând violent la fiecare tentativă de desprindere de jugul rus.
Este limpede că Biserica subordonată Moscovei acționează ca un vector de influență al Kremlinului. În loc să condamne războiul, ierarhii săi îl justifică tacit, iar preoții trimiși la sate repetă teze anti-occidentale. Presa a relatat chiar că unii clerici moldoveni loiali Moscovei au fost duși la instruire în Rusia, pentru a-i „avertiza” pe credincioși împotriva apropierii Moldovei de Uniunea Europeană. Iar în biserica din Grinăuți, un preot aparținând structurii de ocupație canonică, Serghei Ivanov, a ținut o predică-maraton de trei ore plină de acuzații politice, o veritabilă propagandă în altar, cu doar câteva luni înainte de alegerile parlamentare. Astfel de episoade demonstrează rolul geopolitic al Mitropoliei subordonate Moscovei, acuzată pe bună dreptate că servește interesele Kremlinului sub masca misionarismului ortodox.
Nu întâmplător, în jurul conflictului de la Grinăuți au gravitat figuri controversate cu agendă politică. Arcadie Olei, considerat drept afiliat al oligarhului fugar Ilan Șor în anumite articole de presă, a fost semnalat printre instigatorii violențelor. De asemenea, politicieni populiști precum Victoria Furtună, lidera partidului „Moldova Mare”, sau Vladimir Mîzdrenco, președintele raionului Rîșcani și arestat în acest moment, s-au implicat fățiș, amplificând tensiunile. Prezența acestor personaje, asociate cu tabăra pro-Kremlin, indică instrumentalizarea religiei în jocul politic.
Practic, acoliții Patriarhiei Ruse din Moldova colaborează cu grupări oligarhice și forțe retrograde pentru a menține controlul asupra sufletelor și minților oamenilor. În paralel, propaganda își face loc chiar de la amvon, speriind enoriașii cu „un alt Dumnezeu” sau cu pericolul imaginar al influenței românești și europene. Totul servește aceleiași cauze, și anume menținerea influenței rusești în statul Republica Moldova.
Dincolo de nuanțele teologice, esența conflictului ține de libertatea de conștiință și de alegere religioasă. În Republica Moldova, fiecare comunitate ar trebui să aibă dreptul de a-și alege liber afilierea canonică. Cu toate acestea, reacția Patriarhiei Moscovei, prin intermediul Mitropoliei Moldovei, la aceste alegeri libere este una punitivă și abuzivă. Excomunicările și caterisirile plouă peste clericii „răzvrătiți”, iar Mitropolia Basarabiei a denunțat aceste practici ca fiind o „gravă insultă la adresa Trupului lui Hristos și a principiului libertății religioase”.
Cazul părintelui Turtureanu ilustrează perfect această realitate tristă, și anume că un slujitor al altarului este pedepsit și umilit pentru că a ales să își urmeze conștiința și identitatea națională. Să-l alungi din biserică, apoi din casa parohială în miez de iarnă, înseamnă să pui legea forței deasupra dreptății și iubirii creștine.
Această situație ar trebui să revolte atât societatea civilă din Republica Moldova, cât și pe cea din România. E vorba, în fond, de un act de justiție istorică, mai exact reunirea spirituală a Basarabiei cu spațiul românesc, după decenii de ocupație sovietică și deznaționalizare. Faptul că acest proces este întâmpinat cu intimidări, violență și abuzuri demonstrează încă o dată că Patriarhia Rusă operează ca braț lung al Kremlinului, mai interesată de putere și influență decât de mântuirea sufletelor.
Editorialul de față nu ia partea unei Mitropolii împotriva alteia din considerente strict religioase, ci apără un principiu fundamental, și anume acela că nimeni nu ar trebui persecutat pentru alegerea liberă a jurisdicției sale spirituale. Ori de câte ori un preot este izgonit, o biserică încuiată cu lacătul, o casă parohială evacuată cu forța, nu asistăm doar la un conflict confesional local, ci la un episod al confruntării mai ample dintre adevărata credință și cinismul geopolitic a la russe. Iar în această confruntare, de partea dreptății stau cei care apără libertatea, demnitatea și identitatea comunităților, fie ei preoți simpli ca părintele Turtureanu sau credincioși care nu-și uită rădăcinile. Abuzurile trebuie denunțate, iar solidaritatea cu cei persecutați trebuie exprimată ferm de către opinia publică din ambele maluri ale Prutului. Numai așa vom putea opri ca în numele Domnului să se mai comită nedreptăți omenești.
