Hoardele digitale rusești au o nouă țintă în Republica Moldova: bisericile și ortodoxia. Zilele trecute, o tiradă de postări pe Telegram au evidențiat „o mare problemă a Moldovei”, văzută și formulată de către Moscova: autoritățile proeuropene de la Chișinău atacă bisericile și vor să le privatizeze/închidă/distrugă cu ocazia unirii cu România și a accederii în UE.
Dar ce s-a întâmplat de fapt? Nimic, în fond. Bisericile continuă să lucreze așa cum lucrau: peste 1100 de lăcașuri de cult sunt în subordinea Mitropoliei Moldovei, aflată sub Patriarhia Rusă, circa 120 de lăcașuri – în subordinea Mitropoliei Basarabiei din subordinea Patriarhiei Române. Stați, dar cum au ajuns bisericile, în proporție de 90 %, în subordinea Moscovei? Așa au ales oamenii în cele 1100 de comunități?
Cum a ajuns Republica Moldova să-i încredințeze Rusiei circa 90 % dintre biserici, după ce, în timpul ocupației sovietice, conducerea de la Moscova a ordonat, prin ukaz special, distrugerea și demolarea bisericilor, închiderea mănăstirilor și izgonirea monahilor, trimiterea apărătorilor de biserici și credință în Siberia sau în închisori, sau la casele de alienați mintal? Înseși lăcașurile de cult au fost transformate din locuri de rugăciune în grajduri, discoteci, muzee comuniste, ospicii. Iar clopotnița din centrul Chișinăului a fost aruncată în aer (noua clopotniță a fost construită după destrămarea URSS pe locul celei vechi). Deci cum au ajuns bisericile noastre în subordinea distrugătorului de biserici?
Atitudinea Kremlinului față de credincioșii din Moldova a fost mereu aceeași, de control. Există oare Dumnezeu deasupra acestei relații intermediare? Dacă exista, ar fi admis oare Dumnezeu aceleiași puteri să distrugă bisericile, apoi să preia controlul asupra celor rămase și asupra celor refăcute din ruine? Rusia are un singur dumnezeu – să controleze cât mai multe teritorii, popoare, minți și suflete omenești. Unul dintre instrumente este biserica.
Țin minte că în anii ‘90, după căderea urss, oamenii s-au pomenit liberi să creadă în Dumnezeu și să își construiască sau reconstruiască biserici în sate și orașe. Oamenii din sute de localități au început a strânge bani, din casă în casă, pentru reconstrucția sau construirea din nou a lăcașurilor de cult. Erau crâncenii ani ‘90, sărăcia domina practic în toate gospodăriile (afară de familiile nomenclaturiștilor, unde se mutase haznaua publică). Statul tot nu avea bani, căci a fost lăsat rupt de sărăcie după destrămarea urss. Deci majoritatea bisericilor au fost construite sau refăcute din cei mai chinuiți bani ai cetățenilor. Aceste biserici aparțin comunităților de cetățeni, căci și banii, și materialele de construcție, și timpul, și osânda zidite în acele biserici au fost ale lor.
Dar au venit la putere comuniștii, la începutul anilor 2000, și Voronin a dispus darea în folosință a lăcașelor de cult în exclusivitate Mitropoliei Moldovei, care se afla în subordinea Patriarhiei Ruse, în timp ce Mitropolia Basarabiei era prigonită, amenințată și lipsită de patrimoniu și de dreptul de a sluji în comunități. În anii 2003–2008 au fost semnate contracte între autoritățile comuniste și Mitropolia Moldovei prin care ultima primea bisericile în folosință pe termene foarte extinse, prin încălcarea actelor oficiale. Aceste prevederi abuzive constituie un temei legal pentru anularea contractelor.
Există deja o decizie a Curții de Apel Chișinău, din 2023, care este executorie și care prevede anularea deciziei abuzive de a transfera lăcașurile de cult în folosință Mitropoliei Moldovei, care se află în subordinea Rusiei. Dosarul este în prezent la Curtea Supremă de Justiție.
De curând, autoritățile de la Chișinău au expus în unele comunicări publice planul redobândirii bisericilor de către comunitățile care le-au construit. În primul rând, cele peste 800 de biserici și mănăstiri care au statut de monument istoric ar fi bine să revină în administrarea oficială a statului, cu toată grija și protecția stabilită de lege față de asemenea monumente. Comunitățile religioase vor putea folosi aceste imobile, având, la rândul lor, obligația să le păstreze ca piese de patrimoniu național.
Acum, canalele de Telegram și conturile de propagandă rusă în Moldova au pornit o avalanșă panicardă ce rezidă în grija mare a Moscovei față de soarta lăcașurilor bisericești din Moldova: va veni unirea cu România și va distruge bisericile ortodoxe, zic „Moldavskii Vagon”, „Moldavskaia Politica”, „Evraziiskaia Moldova”, „Pravda Gagauzii” etc. De parcă nu știe lumea cât de bine sunt păstrate mănăstirile românești, vestite în toată lumea.
„Încercările de schismă în cadrul ortodoxiei ating un nou nivel. Sub pretextul «ordinii», au început inspecțiile fiscale și cadastrale în biserici. Coincidență sau nu, acestea par o modalitate convenabilă de a căuta încălcări acolo unde acestea pot fi întotdeauna găsite,” scrie „Moldavskii Vagon”. Să îi dăm dreptate – dacă încălcările pot fi găsite în registrele fiscale și cadastrale ale bisericilor, ele trebuie tratate ca niște încălcări. În fața lui Dumnezeu, a legii, a procurorilor și a fiscului trebuie să fie toți egali. Iar afacerile rusești în bisericile din Moldova trebuie tratate exact așa ca potențialele afaceri moldovenești în bisericile din Rusia. Nu știți, câte biserici controlează Moldova în Federația Rusă?
Alina Radu, Ziarul de gardă, 7 mai 2026.
