Max Marinescu, Reunirea.com, 9 octombrie 2026
Chișinăul a devenit, pentru două zile, unul dintre centrele dezbaterilor europene privind securitatea regională. În perioada 8–9 octombrie 2026, capitala Republicii Moldova găzduiește cea de-a treia ediție a Moldova Security Forum, reuniune la care participă peste 700 de reprezentanți ai instituțiilor publice, organizațiilor internaționale, mediului diplomatic și comunității de experți, inclusiv aproximativ 90 de specialiști din 20 de țări. Evenimentul, organizat de Fundația Konrad Adenauer, Institutul pentru Politici și Reforme Europene (IPRE) și Oficiul de Legătură NATO în Republica Moldova, se desfășoară într-un moment în care războiul Rusiei împotriva Ucrainei continuă să modifice fundamental arhitectura de securitate a Europei de Est.
Dezbaterile au reunit-o pe președinta Maia Sandu, reprezentanți ai Guvernului și Parlamentului, diplomați occidentali, oficiali ai NATO și Uniunii Europene, precum și experți în apărare, securitate cibernetică, combaterea dezinformării și gestionarea crizelor. Dincolo de diversitatea subiectelor, Forumul a evidențiat o realitate tot mai greu de ignorat: securitatea Republicii Moldova nu mai poate fi examinată separat de securitatea Ucrainei, a României și a întregului spațiu european.
Intervenția președintei Maia Sandu, din prima zi a reuniunii, a oferit probabil cea mai clară expresie a acestei schimbări de perspectivă. Șefa statului a formulat o întrebare care, cu numai câțiva ani în urmă, ar fi părut surprinzătoare: poate o țară mică, lipsită de resurse militare importante și confruntată cu multiple vulnerabilități, să fie un furnizor de securitate pentru Europa?
Răspunsul său a fost afirmativ.
Argumentul central a pornit de la poziția Republicii Moldova în raport cu Ucraina. Cele două state împart aproximativ 1.200 de kilometri de frontieră, iar această frontieră constituie cel mai lung segment de graniță pe care Ucraina îl are cu un stat prieten. Menținerea Republicii Moldova în afara controlului Moscovei permite Ucrainei să nu fie nevoită să concentreze importante forțe militare și pe direcția sud-vestică.
Maia Sandu a avertizat că o Republică Moldova subordonată Kremlinului ar fi transformat o parte considerabilă a frontierei ucrainene într-o zonă ostilă și ar fi adus presiunea strategică rusă până la Prut, la frontiera României, a Uniunii Europene și a NATO. În interpretarea sa, Moscova a urmărit transformarea Republicii Moldova într-un al doilea Belarus, dar tentativele sale au fost împiedicate prin opțiunile electorale ale cetățenilor moldoveni.
Această observație depășește semnificația unei declarații politice. Ea pune în lumină faptul că securitatea regională nu depinde numai de capacitatea militară a unui stat, ci și de orientarea sa politică, de rezistența instituțiilor și de capacitatea societății de a respinge ingerințele externe. În condițiile războiului din Ucraina, existența unei Republici Moldova independente și neostile Kievului reprezintă, prin ea însăși, un avantaj strategic pentru apărarea ucraineană.
Dar dacă Republica Moldova contribuie la securitatea Europei, cât de pregătită este ea să-și asigure propria securitate?
Aceasta a fost una dintre întrebările incomode ale Forumului. Un răspuns deosebit de sugestiv a venit din partea atașatului apărării al Statelor Unite la Chișinău, Marcel Bolboaca-Negru. Într-un interviu acordat NewsMaker, oficialul american a atras atenția că principala problemă a Armatei Naționale nu o reprezintă neapărat dronele rusești care încalcă spațiul aerian al țării, ci insuficiența personalului militar.
Declarația este cu atât mai relevantă cu cât, în ultimii ani, dezbaterile publice despre apărare au fost dominate de necesitatea procurării radarelor, sistemelor antiaeriene și echipamentelor moderne. Toate acestea sunt indispensabile, dar tehnica militară nu poate înlocui resursa umană. Formarea unor efective militare profesioniste, bine instruite și capabile să utilizeze echipamentele moderne presupune timp, investiții și o politică de personal coerentă.
Potrivit ministrului Apărării, Anatolie Nosatîi, efectivul Armatei Naționale a fost redus, de-a lungul anilor, de la peste 9.000 de militari la aproximativ 6.500, la care se adaugă 2.000 de angajați civili. În acest context, la 8 octombrie, chiar în prima zi a Forumului, Parlamentul Republicii Moldova a aprobat, cu 62 de voturi, noua structură a Forțelor Armate. Ședința s-a desfășurat cu ușile închise, documentul conținând informații clasificate.
Coincidența dintre reuniunea internațională și această decizie parlamentară este semnificativă. În timp ce experții discutau despre noile amenințări la adresa securității, autoritățile moldovenești adoptau o măsură instituțională destinată adaptării Armatei Naționale la realitățile actuale.
Oficialul american a reafirmat, totodată, sprijinul Washingtonului pentru Republica Moldova, insistând asupra necesității unei implicări mai consistente a NATO, Uniunii Europene și a altor parteneri internaționali. Mesajul său sugerează că modernizarea apărării moldovenești trebuie privită ca un proces de durată, în care asistența externă și consolidarea capacităților interne sunt complementare.
O altă dimensiune importantă a Forumului a fost cea a războiului hibrid. Maia Sandu a avertizat că Rusia își testează în Republica Moldova metodele de destabilizare, de la atacuri cibernetice și finanțarea ilegală a partidelor până la manipularea informațională și subminarea încrederii în instituțiile democratice.
În opinia președintei, cea mai periculoasă amenințare pentru viitoarele alegeri ar putea deveni războiul cognitiv, prin care adversarul urmărește nu doar modificarea opțiunilor politice ale cetățenilor, ci și alterarea percepției acestora asupra realității. În asemenea operațiuni, propaganda nu mai trebuie să promoveze explicit Rusia. Este suficient să erodeze încrederea în instituții, să compromită ideea solidarității europene sau să prezinte sprijinul pentru Ucraina drept o amenințare la adresa păcii.
Șefa statului a prezentat și dimensiunea financiară a ingerințelor rusești, afirmând că, numai în anul precedent, Moscova ar fi cheltuit pentru asemenea operațiuni o sumă echivalentă cu aproape 2% din produsul intern brut al Republicii Moldova. Printre metodele enumerate s-au numărat cumpărarea alegătorilor, utilizarea criptomonedelor, rețelele de dezinformare, atacurile cibernetice și organizarea unor acțiuni de destabilizare.
Un loc aparte în discursul prezidențial l-a ocupat rețeaua lui Ilan Șor, transformată, potrivit autorităților moldovenești, dintr-un instrument de corupere electorală într-o structură cu ramificații criminale internaționale. Maia Sandu a salutat decizia recentă a Departamentului Trezoreriei al SUA de a desemna rețeaua A7 drept organizație criminală transnațională semnificativă. Potrivit informațiilor prezentate de șefa statului, activitățile acesteia au depășit cu mult frontierele Republicii Moldova, incluzând operațiuni financiare legate de eludarea sancțiunilor internaționale.
În acest context, experiența Republicii Moldova în combaterea ingerințelor străine începe să capete relevanță și pentru alte democrații europene. Metodele experimentate de Moscova la Chișinău pot fi utilizate, cu adaptările necesare, împotriva proceselor electorale și instituțiilor din alte state. Republica Moldova nu este, așadar, numai o țintă a războiului hibrid, ci și un spațiu din care partenerii occidentali pot desprinde lecții importante.
Un moment aparte al discursului prezidențial l-a constituit referirea la depozitul de muniții de la Cobasna. Maia Sandu a prezentat rezultatele unor evaluări tehnice potrivit cărora cele aproximativ 14.000 de tone de muniții existente în depozit nu ar putea provoca o explozie catastrofală la scară regională. Șefa statului a denunțat astfel unul dintre argumentele utilizate de Moscova pentru justificarea prezenței militare ruse în regiunea transnistreană.
Problema are însă o dimensiune juridică fundamentală, care nu trebuie subordonată evaluărilor tehnice. Legalitatea staționării trupelor străine pe teritoriul unui stat nu depinde de cantitatea de muniții pe care acestea pretind că trebuie să le păzească și nici de gradul de periculozitate al depozitelor respective. Ea depinde de existența unui temei juridic internațional valabil, în primul rând de consimțământul statului gazdă. Or, Republica Moldova nu consimte la staționarea Grupului Operativ al Trupelor Ruse pe teritoriul său și solicită retragerea acestuia.
Din această perspectivă, argumentul periculozității depozitului de la Cobasna reprezintă o falsă problemă în ceea ce privește justificarea prezenței militare ruse. Chiar dacă depozitul ar conține cantități mult mai mari de muniții și ar prezenta riscuri considerabile, acest fapt nu ar conferi Federației Ruse dreptul de a menține unilateral trupe pe teritoriul Republicii Moldova. Securizarea, evacuarea sau distrugerea munițiilor sunt probleme tehnice care trebuie soluționate cu respectarea suveranității statului moldovean și, după caz, prin mecanisme internaționale convenite.
De altfel, la Summitul OSCE de la Istanbul din 1999, Rusia și-a asumat angajamentul retragerii forțelor sale militare din Republica Moldova până la sfârșitul anului 2002. Acest angajament nu a fost îndeplinit integral. Prin urmare, problema centrală nu este dacă depozitul de la Cobasna poate provoca o catastrofă, ci de ce Federația Rusă continuă să mențină trupe pe teritoriul unui stat suveran împotriva voinței acestuia.
În planul cooperării internaționale, Forumul a reconfirmat interesul NATO și al Uniunii Europene pentru consolidarea capacităților de apărare și reziliență ale Republicii Moldova. Secretara generală adjunctă a NATO, Radmila Shekerinska, a subliniat caracterul practic al parteneriatului cu Chișinăul și a menționat un sprijin în valoare de 50 de milioane de euro în domeniul apărării. Mesajul transmis de oficialul NATO a fost acela că parteneriatul nu se limitează la declarații politice, ci presupune proiecte și asistență concrete.
Prezența reprezentanților instituțiilor europene, inclusiv a comisarului european pentru apărare și spațiu, Andrius Kubilius, înscris în program cu o intervenție video, a ilustrat interesul crescând pentru integrarea Republicii Moldova în mecanismele europene de securitate. Totuși, cooperarea cu NATO și sprijinul Uniunii Europene nu trebuie confundate cu garanțiile de apărare colectivă de care beneficiază statele membre ale Alianței. Această diferență rămâne esențială pentru evaluarea realistă a securității Republicii Moldova.
În a doua zi a Forumului, atenția s-a îndreptat și spre capacitatea instituțiilor statului de a gestiona crize multiple. Directorul Centrului Național de Management al Crizelor, Sergiu Diaconu, a atras atenția că amenințările actuale nu mai pot fi tratate ca evenimente izolate. O catastrofă naturală poate provoca întreruperi energetice, atacurile cibernetice pot paraliza servicii publice, iar perturbarea infrastructurii critice poate avea consecințe sociale și economice în lanț.
În acest sens, pregătirea civilă devine o componentă indispensabilă a securității naționale. Autoritățile moldovenești au în vedere un program multianual de consolidare a capacității de reacție la crize, iar discuțiile de la Forum au evidențiat necesitatea cooperării dintre instituțiile statului, serviciile de urgență și partenerii internaționali.
Dezbaterile au abordat, de asemenea, rolul noilor tehnologii, al inteligenței artificiale, al sistemelor fără pilot și al securității cibernetice. Experiența acumulată de Ucraina în condițiile războiului oferă Republicii Moldova posibilitatea de a înțelege mai bine transformările rapide ale conflictelor contemporane. În același timp, ea arată cât de repede se pot învechi concepțiile tradiționale despre apărare și cât de necesară este adaptarea instituțiilor militare și civile.
Pentru România, concluziile acestor dezbateri prezintă un interes direct. Securitatea Republicii Moldova influențează securitatea frontierei estice a NATO și a Uniunii Europene, iar menținerea stabilității la est de Prut contribuie la protejarea spațiului românesc. În egală măsură, cooperarea româno-moldovenească în domeniile energetic, infrastructural, instituțional și al apărării constituie o investiție în securitatea ambelor state.
Din această perspectivă, relația dintre București și Chișinău nu mai poate fi redusă la dimensiunea tradițională a sprijinului politic și cultural. Ea reprezintă o componentă a securității regionale, într-un spațiu în care agresiunea Rusiei împotriva Ucrainei a schimbat radical raporturile de forță și percepția amenințărilor.
Moldova Security Forum 2026 nu a oferit, desigur, soluții imediate pentru toate vulnerabilitățile Republicii Moldova. Modernizarea Armatei Naționale, consolidarea instituțiilor, protejarea spațiului informațional și diminuarea dependențelor strategice sunt procese care necesită ani de investiții și eforturi susținute. Nici sprijinul partenerilor occidentali nu poate substitui responsabilitatea autorităților de la Chișinău pentru propriile capacități de apărare.
Forumul a demonstrat însă că Republica Moldova a depășit etapa în care securitatea sa era discutată aproape exclusiv în termenii conflictului transnistrean și ai neutralității constituționale. Astăzi, agenda de securitate cuprinde apărarea antiaeriană, reziliența democratică, protejarea infrastructurii critice, războiul informațional, cooperarea europeană și contribuția la securitatea Ucrainei.
Această evoluție nu anulează vulnerabilitățile unui stat mic, aflat în imediata vecinătate a unui război de amploare. Dar schimbă modul în care trebuie înțeleasă poziția sa în arhitectura de securitate europeană.
Poate că aceasta este și principala concluzie a reuniunii de la Chișinău: Republica Moldova nu mai este doar un teritoriu a cărui securitate trebuie garantată de alții. Ea a devenit un actor de a cărui independență, stabilitate și orientare strategică depinde, într-o măsură deloc neglijabilă, securitatea întregii regiuni.
