Regimul separatist pro-rus de la Tiraspol va beneficia din nou de gaz rusesc gratuit, zdrobind speranțele europene de reintegrare rapidă a regiunii în Moldova
LE MONDE (Franța), 13 februarie 2025 – Gaze europene gratuite, da; concesii politice, nu. Acesta a fost mesajul transmis de regimul separatist transnistrean Moldovei și Europei pe 10 februarie, când Tiraspolul a anunțat reluarea livrărilor de gaze oferite de Rusia. Aceste livrări, care durau de treizeci de ani și traversau teritoriul ucrainean, s-au oprit la 1 ianuarie. Au fost o decizie a grupului de stat rus Gazprom pe fondul războiului din Ucraina și al nereînnoirii acordurilor de tranzit al gazelor cu Kiev.
Lovită de o gravă criză energetică care i-a paralizat economia și a lăsat populația în frig, regiunea separatistă pro-rusă a Moldovei a ales să semneze un acord cu un comerciant de gaze elvețiano-ungar, care promite că va restabili livrările de gaze finanțate integral de Rusia. Intermediarul, MET Gas and Energy Marketing AG, este condus de ungurul Benjamin Lakatos, despre care se spune că ar fi apropiat de premierul ungar Viktor Orban, care acționează ca avocat al Kremlinului în Uniunea Europeană.
În loc să curgă prin Ucraina, gazul rusesc va face acum un ocol uriaș prin Marea Neagră până în Turcia și apoi va reveni prin sistemul de conducte de gaz din Balcani.
Președintele regiunii separatiste, Vadim Krasnoselski, a anunțat pe canalul său Telegram pe 10 februarie că „gazul va fi acum furnizat de o companie maghiară” plătită printr-un intermediar din Dubai și cu acordul Moldovei. O aprovizionare „posibilă datorită sprijinului financiar și logistic al Rusiei”, subliniază Krasnoselski, care a acceptat – pentru prima dată – o livrare de gaze provenind din Europa la 1 februarie, finanțată de Bruxelles.
Doar că ajutorul „umanitar” european era destinat doar să acopere consumul celor 367.000 de locuitori din stânga Nistrului, și nu pe cel al industriei locale, aflat în mare măsură sub controlul intereselor ruse. Mai mult, acest gest de la Bruxelles a fost însoțit de revendicări politice care nu convin regimului autoritar pro-rus în vigoare de la secesiunea din 1992. Adică o reintegrare treptată a Transnistriei – unde sunt staționați în jur de 1.500 de soldați ruși – în administrația moldovenească.
Sursă de lichidități
Guvernul pro-european de la Chișinău și-a exprimat dezamăgirea față de decizia Tiraspolului. „Pe termen mediu, oferta UE de 60 de milioane de euro ar fi fost o soluție care ar fi eliberat regiunea transnistreană de șantajul [rusesc] și de instabilitate energetică”. Tiraspolul a respins această soluție. „Rusia nu îi permite să accepte ajutor european de teamă să nu piardă controlul asupra regiunii”, a răspuns premierul moldovean Dorin Recean.
Deplângând că transnistrenii „vor continua să trăiască într-o stare de imprevizibilitate și anxietate cu privire la aprovizionarea cu gaze”, Recean a promis că Chișinăul „nu va întrerupe gazul și nu va lăsa locuitorii de pe malul stâng să înghețe”.
Cu toate acestea, guvernul Republicii Moldova a condiționat tranzitul de gaze pe teritoriul său, inclusiv eliberarea deținuților politici, difuzarea televiziunii publice moldovenești în Transnistria și înlăturarea punctelor de control dintre Moldova și teritoriul aflat sub control separatist.
Kremlinul a supravegheat astfel timp de o lună și zece zile lupta micului său vasal transnistrean cu întreruperea gazelor și apoi a acceptat mâna întinsă de Bruxelles. Rezultatul acestei crize „era previzibil, pentru că Moscova nu are niciun interes să abandoneze Transnistria”, spune Sergiu Ostaf, consultant al Organizației pentru Securitate și Cooperare în Europa (OSCE). Nu doar din perspectivă geopolitică, pentru a menține un regim pro-rus în granițele Republicii Moldova, ci și pentru a menține fluxuri financiare abundente. Optzeci la sută din economia transnistreană se află sub controlul intereselor rusești, inclusiv industria (metalurgie, ciment, textile), care exportă cea mai mare parte a producției pe piața europeană.
„Transnistria servește la transformarea unui volum uriaș de gaz rusesc [1,2 miliarde de metri cubi pe an] în numerar, care fie se întoarce în buzunarele Rusiei, fie este folosit pentru a cumpăra sprijin politic în Moldova și Europa”, spune expertul moldovean. „Rusia are exces de gaze și este gata să plătească ceva mai mult pentru a le transporta în Transnistria și astfel să mențină acest aparat de produs lichiditate”. Ostaf adaugă că în contextul regional actual, în care negocierile sunt pe cale să înceapă pentru reglementarea războiului Rusiei în Ucraina, „ar fi ilogic ca Kremlinul să renunțe la un activ precum Transnistria, care poate fi folosit ca monedă de schimb”.
Deja zguduită de trei ani de războiul vecinul său ucrainean, mica și fragila democrație moldovenească nu vede capătul tunelului.
Autor: Emmanuel Grynszpan