LE MONDE: În Ucraina, minoritatea română încearcă să-și păstreze identitatea

LE MONDE (Franța), 14 aprilie 2026 – În regiunea Cernăuți, situată în vestul Ucrainei, tensiunile dintre vorbitorii de română și statul ucrainean s-au cristalizat, în ultimii ani, în jurul statutului limbii române în licee și în biserici. În contextul războiului împotriva agresorului rus, Kievul încearcă să concilieze unitatea națională /ucraineană/ cu respectarea drepturilor minorităților. La […]

Autor: Admin

17 aprilie 2026

LE MONDE (Franța), 14 aprilie 2026 – În regiunea Cernăuți, situată în vestul Ucrainei, tensiunile dintre vorbitorii de română și statul ucrainean s-au cristalizat, în ultimii ani, în jurul statutului limbii române în licee și în biserici. În contextul războiului împotriva agresorului rus, Kievul încearcă să concilieze unitatea națională /ucraineană/ cu respectarea drepturilor minorităților.

La Cernăuți, oraș multicultural și universitar cu aproximativ 250.000 de locuitori, războiul pare departe, atacurile rusești fiind rare. Dar conflictul este prezent în alte moduri: pene de curent, puncte de control militare la granița cu România, portrete ale bărbaților și femeilor căzuți pe frontul din Donbas din 2014 și până acum afișate în piața principală și la intrarea în oraș. În fiecare dimineață, la ora 9, pietonii se opresc, iar șoferii coboară din mașini pentru a păstra cinci minute de reculegere.

Aici, războiul cu Rusia a reaprins tensiunile cu comunitatea românească. Jurnaliștii care lucrează pentru presa în limba română din oraș mărturisesc că, atunci când scriu despre război, sunt criticați atât de români din România favorabili Rusiei, cât și de ucraineni, care le reproșează că nu își susțin țara în fața agresorului atunci când își exprimă revendicările legate de limbă și drepturi.

În 2001, anul ultimului recensământ realizat în Ucraina, minoritatea română număra aproximativ 400.000 de persoane dintr-un total de 48,5 milioane de locuitori. Aproape jumătate trăiau în regiunea Cernăuți, numită /de români/ „Bucovina de Nord”. În acest teritoriu multietnic, care a aparținut succesiv Principatului Moldovei, Imperiului Austro-Ungar, României, Uniunii Sovietice și Ucrainei (după independența acesteia, în 1991), atașamentul față de cultură și limbă este văzut ca o continuitate.

„Este o modalitate de supraviețuire”, susține Marin Gherman, analist politic și lector universitar în orașul Suceava, aflat chiar peste graniță, în România. El însuși provine din minoritatea română din Ucraina și și-a scris teza de doctorat în ucraineană, la Universitatea din Cernăuți.

 Mai puține căsătorii

Și astăzi, româna și ucraineana se amestecă în piața din Cernăuți, una dintre cele mai mari din Ucraina. Acolo se pot găsi rochiile de mireasă din Voloca, sat românofon situat la 15 kilometri sud de oraș. Această localitate de câteva mii de locuitori este celebră pentru atelierele sale de croitorie, unde, înainte de război, viitoarele mirese veneau din toată Ucraina și din țările vecine pentru a-și proba rochiile.

Din cauza războiului, Marin Guraliuc, în vârstă de 53 de ani, și-a văzut atelierul afectat de scăderea numărului de căsătorii. Mulți locuitori au plecat în străinătate pentru a fugi de conflict, iar numeroși bărbați apți de luptă au ajuns pe front. „Vara aveam două-trei nunți în fiecare duminică. Acum avem două-trei pe an. Diferența este uriașă”, ne spune Guraliuc, care este și directorul școlii românești din Voloca, care are 394 de elevi – de la clasele primare la liceu. Și natalitatea a scăzut, de la „aproximativ 70 de nașteri” pe an înainte de război, la doar 36 în 2025.

Acest declin demografic afectează întreaga Ucraină, dar cu atât mai mult minoritățile, ai căror membri emigraseră deja în număr mare înainte de război. În plus, el pune în pericol educația în limba română din regiune. O reformă a sistemului de educație, care va intra în vigoare în septembrie 2027, va duce la închiderea liceelor cu predare integrală în limba română pentru a comasa elevii din mai multe unități. Din cele aproximativ douăzeci de licee românești din regiune, majoritatea situate în mediul rural, doar câteva ar putea supraviețui.

Marin Guraliuc consideră că predarea în limba maternă până la liceu este necesară „pentru a învăța mai bine limba și a păstra identitatea culturală”. El a luptat pentru menținerea claselor de liceu în școala sa, dar acest lucru nu va fi posibil peste tot. De la Kiev, Viktor Yelenskyi, șeful serviciului de stat pentru politica etnică și libertatea de conștiință, încearcă să calmeze spiritele: „Vor fi introduse autobuze speciale din satele locuite de români către liceele românești”, a declarat pentru Le Monde.

Totuși, Marin Guraliuc și alți profesori se tem că părinții își vor înscrie copiii direct la liceele ucrainene care sunt mai aproape de casă. „Dacă trebuie să își trimită copiii la un liceu ucrainean, unii îi vor înscrie încă din gimnaziu la școli unde se vorbește ucraineana, abandonând învățământul în limba română”, adaugă el, subliniind că elevii săi stăpânesc la fel de bine ucraineana și româna la intrarea la universitate.

 „Pilonii identității”

„Pentru minoritatea română din Ucraina, familia, școala și biserica sunt cei trei piloni ai identității”, explică Marin Gherman, care realizează un studiu amplu despre impactul războiului asupra românilor din Ucraina. „Primul pilon, familia, este afectat de război. Astfel, predarea limbii române se bazează pe școală. De aceea este acest subiect atât de sensibil.”

Al treilea pilon, biserica, este și el sursa unor dispute în comunitățile românești. „Este cea mai mare provocare pe care trebuie să o gestionez cu minoritatea română”, spune Viktor Yelenskyi. Așa cum legea educației din 2017, care urmărea în principal limitarea învățământului în limba rusă în favoarea limbii ucrainene, a afectat și alte minorități, separarea Bisericii Ortodoxe a Ucrainei de Patriarhia Moscovei influențează și bisericile românilor din Ucraina. „Ucraina încearcă să se apere de influența rusă care se exercită prin școli și biserici. Dar, astfel, minoritățile sunt afectate colateral, ceea ce creează tensiuni”, explică Marin Gherman.

Unii preoți români nu doresc să se afilieze Bisericii Ortodoxe a Ucrainei, devenită autocefală în 2019, din motive de tradiție sau chiar din simpatii proruse, în timp ce alte parohii au cerut afilierea la Biserica Ortodoxă Română. Un preot român a refuzat un interviu, spunând că a primit amenințări atât din partea serviciilor de securitate ucrainene, cât și din partea clericilor proruşi, preferând să discute aceste subiecte „după încheierea războiului”.

Viktor Yelenskyi, care consideră că statul ucrainean nu își poate permite conflicte interreligioase în timp de război și că aceste diviziuni sunt alimentate de Rusia, afirmă că este „în negocieri” cu statul și Biserica din România pentru a reduce tensiunile.

Aceste dispute sunt exploatate de extrema dreaptă românească, o parte a acesteia având revendicări iredentiste asupra Bucovinei de Nord și dorind limitarea ajutorului pentru Ucraina, pe motiv că Kievul nu ar respecta drepturile minorității române. Pentru analistul Marin Gherman, această „instrumentalizare” face mai mult rău decât bine: „Imaginați-vă cum pot reacționa ucrainenii, care privesc lumea prin prisma războiului. Ei pot asocia revendicările identitare ale unei minorități cu separatismul.”

 Un aliat de încredere

Pentru a evita „propaganda” care, în opinia sa, accentuează ruptura dintre identitatea românească și cetățenia ucraineană, este nevoie de „inovare” și de crearea unor „noi piloni”, precum comerțul sau cooperarea. În comuna românofonă Herța, fondată în secolul al XV-lea, Adrian Medvedi, 45 de ani, este un exemplu. S-a oferit voluntar pe front în februarie 2022, revenind acasă după un an din motive de sănătate. Astăzi, tată a doi copii, și-a reluat studiile la Suceava, în domeniul cooperării transfrontaliere, unde vede oportunități.

În piața principală, el ne arată portretele soldaților căzuți pe front, așezate lângă bustul poetului român Mihai Eminescu. Pe monument stă scris: „Eroii nu mor”, în română și ucraineană. Douăzeci și doi de bărbați din acest județ de 32.000 de locuitori au murit în luptă. Peste 200 sunt încă pe front, iar mulți alții au dispărut. Ca mulți dintre ei, Adrian Medvedi a luat armele pentru a apăra „integritatea Ucrainei și caracterul său multicultural”, dar și dreptul comunității sale de a „trăi în libertate”.

Înainte de război, relațiile dintre România și Ucraina erau mai tensionate, în special din cauza disputelor privind drepturile minorităților. Astăzi, Bucureștiul a devenit un aliat de încredere, oferind sprijin umanitar și logistic Kievului. În martie, cu ocazia vizitei președintelui ucrainean Volodimir Zelenski în capitala României, cele două țări au semnat un parteneriat strategic în domeniul energiei, cooperării transfrontaliere și drepturilor minorităților. Ziua limbii române va fi celebrată oficial în Ucraina în fiecare 31 august, iar proiecte de linii electrice de înaltă tensiune între cele două țări au fost semnate pentru a consolida stabilitatea energetică, în special în regiunea Cernăuți.

(Autor: Marine Leduc) Traducerea: Ruxandra Lambru /RADOR RADIO ROMANIA

Distribuie articolul

Citește și