Numărul navetiştilor și schimburile comerciale cu Republica Moldova și UE sunt în creștere. Războiul din Ucraina a schimbat totul
ANSA (Italia), 12 octombrie 2026 – La autogara din Tiraspol se observă o activitate neobișnuită – o forfotă absentă în restul orașului.
În fiecare dimineață, mii de oameni urcă în marșrutke – acele microbuze omniprezente în fostele state sovietice – pentru a călători spre Chișinău, revenind seara în capitală, sau în alte localități din Transnistria. Anul trecut, erau 4.000; anul acesta, potrivit premierului moldovean Vasile Tofan, numărul navetiştilor a ajuns la 44.000.
Transnistria este cu adevărat „locul în care timpul a stat în loc” sau în spatele loialității sale față de Kremlin se produce o schimbare? Această republică autoproclamată pro-rusă, care continuă să fie ancorată în epoca sovietică, a fost unul dintre ultimele avanposturi ale Moscovei în Europa. Războiul din Ucraina a schimbat însă totul. Regiunea s-a trezit cu granița de est închisă – o graniță care, odinioară, facilita fluxul de mărfuri și persoane dinspre Ucraina și portul Odesa, precum și legăturile cu Rusia și piețele din întregul spațiu post-sovietic.
La asta se adaugă orientarea accelerată a Republicii Moldova către piețele occidentale. Potrivit datelor guvernului de la Chişinău, în 2006, regiunea a exportat în Rusia mărfuri în valoare de 128,3 milioane de euro – mai mult decât dublul sumei de 56,8 milioane de euro exportate către UE. Până în 2024, situația s-a inversat, 83% din exporturi fiind direcționate către piața europeană. În primele șase luni ale anului 2026, UE a reprezentat 76,9% din exporturi și 41,5% din importuri. Pe scurt, în ceea ce privește comerțul, Tiraspolul privește acum în primul rând spre Occident, iar tranzacțiile sale externe trec prin sistemul vamal moldovean. „Cred că, în cele din urmă, este pur și simplu o chestiune de integrare economică; e ceea ce urmărim prin politica noastră fiscală și asta se întâmplă, având în vedere că economia acelei zone se prăbușește”, afirmă Tofan, făcând referire la taxele vamale introduse de Chișinău pentru mărfurile provenite din Tiraspol
Adio Lenin, bun-venit Sheriff
Simbolurile revoluționare – alături de statuile lui Lenin și ale „eroilor poporului”, de tancuri și artefacte istorice – sunt pregătite să atragă noul val de turiști. Cu toate acestea, în ţară a mai rămas foarte puțin din socialism. Sovietul Suprem, președintele și guvernul coexistă cu influența uriașă exercitată de grupul Sheriff. „Președintele nu contează deloc; «Domnul Sheriff» este cel care decide totul”. Interpreta noastră, Svetlana – un pseudonim –, nu îi pronunță niciodată numele lui Viktor Gușan, proprietarul discret și invizibil al conglomeratului fondat în 1993. Cu toate acestea, localnicii mai tineri nu se tem să vorbească critic despre „oligarhul care controlează totul”, al cărui imperiu cuprinde supermarketuri, distribuția de combustibil, telecomunicații, media, construcții și chiar echipa de fotbal Sheriff Tiraspol – celebră pentru victoria cu 2-1 împotriva echipei Real Madrid în 2021 –, care are și un stadion imens, situat într-o poziție vizibilă la intrarea în Tiraspol. „Nimeni nu știe cum a făcut atâția bani”. Edificiul impunător și strălucitor în care se află cartierul său general este o mărturie a puterii sale enorme.
Oraşul-fantomă
„Îl numim oraș pentru că este capitala; în rest, e doar o localitate mare în care nu există nimic”. Bulevarde largi, monumente din marmură și statuile din bronz ale generalului rus Aleksandr Suvorov — fondatorul Tiraspolului — și ale Ecaterinei cea Mare care se fixează reciproc, înconjurate de straturi de flori și grădini bine îngrijite. În centru, orașul emană ordine și grandoare. Numai că pe străzile lăturalnice, bulevardele principale lasă locul unor clădiri dărăpănate. Iar noaptea, Tiraspolul se transformă într-o întindere pustie și difuză — un oraș-fantomă cu zone vaste cufundate în întuneric, populat de câini vagabonzi și umbre rătăcitoare. Puținii tineri care au rămas se adună pe malul râului; unii își încearcă norocul la pescuit, în timp ce alții se scaldă în apele sale înșelătoare.
„Ei preferă Uniunea Europeană, dar mai sunt și oamenii în vârstă, precum mama mea. Ea încă mai crede că, într-o bună zi, Putin va veni să-i salveze de dușmani imaginari”, spune un alt localnic, „fiind complet absorbită de propaganda televiziunilor locale. Am încercat de atâtea ori să-i deschid ochii. Degeaba”. Tinerii, în schimb, se informează din mediul online. „Nu vor Rusia; vor Europa”, ne spune o mamă de vârstă mijlocie. Pașapoartele rusești continuă să fie folosite doar pentru că oferă, printre altele, acces la pensii şi la oportunități educaționale. Alții își găsesc de lucru în structurile militare sau în cadrul contingentului de menținere a păcii condus de Rusia. Ceilalți emigrează sau sunt nevoiți să-şi procure două locuri de muncă.
Turismul nostalgic al epocii sovietice
În stația de autobuz construită sub forma unui vagon de tren, localnicii privesc cu un amestec de uimire și reticență grupurile de turiști. „De ce ați venit aici din țările voastre frumoase? Nu e nimic de văzut”, spune o tânără întâlnită la oficiul poștal, vorbind în engleză. Lângă ea se află fiica sa, care visează să studieze la Cambridge. Puțini oameni vorbesc engleza. Cu toate acestea, numărul vizitatorilor este în creștere. Potrivit datelor furnizate de autoritățile de la Tiraspol, în primele opt luni ale anului 2026 numărul vizitatorilor a crescut cu 30% față de aceeași perioadă a anului precedent și a crescut de mai bine de ori față de 2024. Restaurantele și magazinele de suveniruri oferă o „incursiune în trecutul sovietic”.
Totuși, rubla transnistreană continuă să fie necesară pentru efectuarea plăților; comercianții acceptă cu greu valuta străină sau plățile electronice, iar moneda locală poate fi schimbată la casele de schimb din regiune. Printre vizitatorii înregistrați se numără și italieni, unii dintre aceștia fiind atrași de estetica sovietică a regiunii. Majoritatea turiștilor sosesc în excursii de o zi dinspre Chișinău. Autoritățile moldovene recomandă evitarea călătoriilor în această regiune, unde asistența diplomatică nu poate fi garantată. Pentru înnoptare este necesar un permis special de înregistrare, eliberat la intrare. „Se spune că toată lumea este binevenită, cu excepția jurnaliștilor”, avertizează unii colegi. Fluxul de navetiști și criza economică par să fi dus la o relaxare a controalelor, însă prudența rămâne necesară.
Cetatea Bender
Unele dintre cele mai violente confruntări ale conflictului din 1992 au avut loc în apropiere, în cetatea Bender – sau Tighina –, un oraș situat pe malul drept al râului Nistru. „A fost un război în toată regula; ieșeam de la școală, după festivitatea de sfârșit de an, când au început să tragă la întâmplare. Apoi, timp de o lună ne-am adăpostit într-o pivniță”, ne povestește interpreta. Din câte își amintește Svetlana, conflictul a pornit de la problema limbii. În 1989, Republica Sovietică Socialistă Moldovenească a stabilit drept limbă de stat limba moldovenească și a reintrodus alfabetul latin, orientându-se spre România. Vorbitorii de limbă rusă din Transnistria se temeau de marginalizare.
Reintegrarea şi implicaţiile sale
Legea din 2005 a Republicii Moldova privind statutul special al Transnistriei stabilește, în eventualitatea reintegrării, limbile română, rusă și ucraineană drept limbi oficiale ale regiunii. Cu toate acestea, locuitorii regiunii separatiste se tem că, într-o Moldovă reintegrată, ar putea fi tratați ca cetățeni de mâna a doua. În plus, unii susțin că includerea celor 370.000 de locuitori înregistrați ai Transnistriei ar putea destabiliza o țară deja polarizată și marcată de ingerințele rusești. În 2024, realegerea președintei pro-europene Maia Sandu și rezultatul referendumului privind consacrarea obiectivului aderării la UE în Constituție au fost decise de votul diasporei. Pe de altă parte, protecția oferită de Moscova are limitele sale. În cadrul unui referendum organizat de autoritățile separatiste în 2006, o majoritate covârșitoare a votat pentru independență și pentru o ulterioară aderare la Federația Rusă; Kremlinul nu a dat curs acestei solicitări. În februarie 2024, Congresul deputaților din Transnistria a cerut Moscovei măsuri de „protecție” împotriva presiunilor economice din partea Republicii Moldova, fără a solicita însă, în mod oficial, anexarea.
În contextul actual care include Ucraina, pentru Moscova, sprijinirea regiunii a devenit o chestiune ceva mai complicată. În ianuarie 2025, sistarea livrărilor rusești a lăsat Transnistria fără gaze. Tiraspolul a acceptat temporar gaze plătite de UE și furnizate prin intermediul Republicii Moldova, înainte de a trece la un nou mecanism finanțat de Moscova. Criza a lăsat regiunea mai izolată și din ce în ce mai dependentă de legăturile cu Republica Moldova. De asemenea, circulația trenurilor care făceau legătura între Chișinău și Odesa prin Tiraspol a fost suspendată; Republica Moldova și Ucraina au reactivat o rută alternativă care ocolește teritoriul separatist. „Cred că, pentru prima dată, au loc schimbări reale. Acestea se produc treptat, dar asta ne și dorim: nu vrem să forțăm lucrurile”, afirmă Tofan, confirmând existența unor contacte permanente cu autoritățile de la Tiraspol. Pe scurt, pentru Chișinău, reunificarea este doar o chestiune de timp.
Traducerea: Cătălina Păunel/RADOR RADIO ROMÂNIA
