Exarhatul african al Patriarhiei Moscovei susține că a trecut, între 2022 și 2025, de la 5 la 350 de parohii răspândite în 34 de țări. Kremlinul folosește religia pentru a-și spori influența pe continent.
LE MONDE (Franța), 30 martie 2026 – O mică sală la capătul unui drum de pământ, un acoperiș din tablă, câteva scaune din plastic… și icoane pe pereți. Modesta biserică Sfântul Gherasimos, din suburbia Nairobi, este una dintre fețele expansiunii africane a Bisericii Ortodoxe Ruse. Aderarea acestei mici comunități kenyene la exarhatul african al Patriarhiei Moscovei datează de câteva luni. În total, Moscova revendică 350 de parohii sub autoritatea sa pe continent – în 2022 erau doar cinci. În spatele acestei creșteri, a cărei amploare reală este contestată, se conturează o nouă dimensiune a strategiei de influență a Kremlinului în Africa.
Pentru a justifica această schimbare, enoriașii de la Sfântul Gherasimos, care depindeau până atunci de Patriarhia Alexandriei, evocă dificultățile cu care se confrunta comunitatea lor, adesea incapabilă să plătească chiria bisericii sau nevoită să împartă un preot cu alte parohii. Moscova s-a impus ca o soluție. Când liturghia începe, în această duminică de martie, cântările răsună în swahili, cea mai vorbită limbă din Kenya. Desfășurarea slujbei este aceeași ca la ortodocșii greci.
Arhimandritul Sotirios, în vârstă de 51 de ani, care conduce rugăciunea, s-a alăturat el însuși Bisericii ruse în 2024. Călugărul a crescut în tradiția greacă, fiind fiul unui preot din orașul Meru. În această regiune centrală a Kenyei, Biserica Ortodoxă Greacă s-a înrădăcinat încă din secolul al XIX-lea, în opoziție cu activitatea misionarilor anglicani veniți odată cu coloniștii britanici.
Exarhatul Moscovei, creat în 2021 și având sediul la Cairo, vorbește despre „cea mai importantă expansiune a Bisericii Ortodoxe Ruse din ultimele două secole, poate chiar din întreaga sa istorie”. Cifrele prezentate de instituție în 2025 sunt impresionante, dar imposibil de verificat: între 2022 și 2025, comunități s-ar fi stabilit în 34 din cele 54 de țări africane. Anterior, această prezență se limita la patru țări: Africa de Sud, Egipt, Tunisia și Maroc. Astăzi, aproape 270 de preoți ar fi afiliați Moscovei, față de doar patru înainte. Biserica rusă relatează frecvent despre convertiri în țările unde este activă.
„Toate aceste cifre, publicate fără detalii despre ce acoperă ele, trebuie privite cu mare precauție”, avertizează Ksenia Luchenko, jurnalistă rusă aflată în exil, autoarea cărții Biserica rusă și puterea, de la Gorbaciov la Putin (Ekho Knigi, 2025, netradusă). „În final, nimeni nu știe câte parohii are Biserica Rusă. Moscova încearcă să creeze impresia unei vaste expansiuni a influenței sale în Africa, care, în realitate, este probabil mult mai modestă.”
Schismă în interiorul ortodoxiei
Exarhatul african al Moscovei a vizat mai întâi țările unde, pentru a apăra interesele ruse, era deja prezent Grupul Wagner, compania militară privată a lui Evgheni Prigojin, înlocuită între timp de Africa Corps: Mali și Republica Centrafricană, dar și Uganda. Această primă extindere a fost prioritatea mitropolitului Leonid, supranumit „Prigojin în sutană”, care a condus exarhatul între 2021 și 2023. Cel mai ambițios proiect al său, construirea unui mare centru spiritual în Uganda, nu s-a concretizat niciodată.
Succesorul său este mai realist. Mitropolitul Constantin s-a concentrat pe alte două direcții: țările cu importante diaspore ruse, în special Africa de Sud și Maroc, dar și state cu tradiție ortodoxă puternică, precum Kenya, pe care Moscova speră să le îndepărteze de Biserica greacă. Acolo, unii preoți au fost atrași de salarii mai mari, promisiuni de construire a unor biserici și perspective de avansare. Unii, formați în tradiția greacă, au trecut la Biserica Rusă fiindcă li se interzisese slujirea sau erau nemulțumiți de conducere.
Partea rusă acționează cu atât mai deschis pe continent cu cât această strategie se desfășoară pe fondul unei schisme în lumea ortodoxă. Moscova nu mai recunoaște autoritatea superioară a Patriarhiei de la Constantinopol de când aceasta a recunoscut autocefalia Bisericii Ucrainei, în 2018.
Patriarhia Alexandriei, de care depindea până atunci întregul continent african, a urmat Constantinopolul, deschizând calea ofensivei ruse. „Am decis să urmăm oamenii potriviți care au luat decizia corectă”, afirmă, în biserica Sfântul Gherasimos, arhimandritul Sotirios, referindu-se la această „controversă” între ortodocși.
Această strategie în Africa se înscrie în linia acțiunilor menite, din 2022 și după invadarea Ucrainei, să crească influența Kremlinului în Sudul global. „Biserica Ortodoxă Rusă face parte integrantă din statul rus”, amintește Ksenia Luchenko. „Este un instrument de propagandă și de diplomație discretă, iar acțiunea sa este strâns legată de rețelele de putere și clientelism care gravitează în jurul Kremlinului și al companiilor de stat ruse.”
În Kenya, părintele Evangelos Thiani, din Biserica Ortodoxă Greacă, avertiza încă din 2024, într-un studiu publicat în revista academică Studies in World Christianity, asupra folosirii religiei de către Rusia ca „formă ideală de soft power”, subliniind că liderii religioși africani „au influență” asupra conducătorilor politici și asupra opiniei publice.
„Interese geopolitice”
În acord cu discursurile Kremlinului despre declinul moral al Occidentului, exarhatul folosește intens retorica „valorilor tradiționale”, care întâlnește un anumit succes în Africa. De exemplu, toleranța manifestată de Bisericile catolică sau anglicană față de homosexualitate este privită critic de mulți creștini de pe continent.
„La fel ca în Asia, această expansiune în Africa răspunde unei cereri spirituale reale la nivel local, dar și unor interese mai degrabă geopolitice”, afirmă Serghei Tchapnin, fost redactor-șef al revistei Patriarhia Moscovei, care trăiește acum în exil. „Există o dorință reală la unii africani de a se converti la ortodoxie. Rușii au investit mai multe resurse, financiare și umane, decât grecii: proiecte misionare, traducerea și difuzarea textelor religioase în limbile locale, formarea preoților și deplasări la seminarii în Rusia.”
Cel mai recent exemplu: pe 18 și 19 martie, seminarul teologic Nikolo-Ugres, din regiunea Moscovei, a organizat o conferință pentru teologii „din Rusia și din alte țări”. Printre participanții invitați să discute despre „perspectivele colaborării viitoare” s-au aflat și seminariști africani. Frontiera dintre soft power și o „cooperare” mai aprofundată este uneori subtilă: țările în care Biserica Rusă este cel mai bine implantată, precum Kenya, Uganda sau Africa de Sud, sunt și cele ai căror cetățeni au fost recrutați masiv de armata rusă pentru a fi trimiși pe frontul din Ucraina. Participarea Bisericii la aceste recrutări nu este dovedită.
Oficial, în Kenya, aproximativ o sută de preoți au trecut la tradiția rusă, potrivit exarhatului african al Moscovei. Însă arhiepiscopul Makarios, al Bisericii Ortodoxe Grecești din Nairobi, estimează numărul mai degrabă la cincizeci. Potrivit lui, unii s-au și întors. Despre cei care au plecat, el spune: „Sunt enoriașii mei. Acești preoți au luat banii și acum sunt mulțumiți.”
Rușii au promis salarii mai mari și construirea de biserici, „dar nu s-a pus nici măcar o singură piatră”, afirmă arhiepiscopul Makarios. „Patriarhul este sub influența lui Putin, face asta pentru a semăna neînțelegeri între noi”, adaugă el, mângâindu-și lunga barbă albă.
Un preot din Nairobi recunoaște: salariul său lunar a crescut de la 5.000 la 20.000 de șilingi kenyeni (de la 33 la 134 de euro) după ce s-a alăturat Bisericii Ruse. El evocă și un sprijin spiritual mai bun, menționând ultima vizită a mitropolitului Constantin, pe care îl descrie drept „vesel” și „ajutând văduvele și orfanii”. O apreciere similară vine și din partea unui seminarist kenyan, întors recent din Rusia pe cheltuiala Moscovei, care afirmă că Biserica Ortodoxă Rusă respectă mai bine „tradițiile”.
Articol de Alba Dufaure și Benjamin Quénelle
Traducere: Ruxandra Lambru
