Cum a ajuns rețeaua lui Ilan Șor pe lista marilor organizații criminale transnaționale
de Max Marinescu
Numele lui Ilan Șor a fost asociat ani la rând, în Republica Moldova, cu „furtul miliardului”, cu finanțarea ilegală a partidelor, cumpărarea voturilor și operațiunile de influență rusești. De la 1 octombrie 2026, dimensiunea dosarului Șor se schimbă însă radical. Pentru autoritățile americane, omul fugit din Republica Moldova nu mai apare doar ca protagonist al unui caz de corupție cu ramificații politice locale. Rețeaua financiară A7, pe care Washingtonul o identifică drept fiind condusă de Ilan Șor, a fost desemnată de Oficiul pentru Controlul Activelor Străine al Departamentului Trezoreriei SUA drept „organizație criminală transnațională semnificativă”.
Decizia a fost luată în cadrul operațiunii americane „Economic Outcast” și este însoțită de o măsură poate la fel de importantă: Financial Crimes Enforcement Network – FinCEN – a propus interzicerea transferurilor de fonduri care implică subagenții rețelei A7 și a emis o alertă destinată instituțiilor financiare pentru identificarea și raportarea operațiunilor suspecte legate de aceasta. Cu alte cuvinte, Washingtonul încearcă nu numai să sancționeze niște companii, ci să identifice și să izoleze infrastructura prin care acestea continuă să circule bani în sistemul financiar internațional.
Cifrele explică amploarea reacției americane. Potrivit investigației FinCEN, subagenții A7 au procesat, la nivel global, peste 17 miliarde de dolari între ianuarie 2025 și iunie 2026. Dar chiar A7 pretindea că dimensiunile afacerii sale sunt mult mai mari. În ianuarie 2026, rețeaua susținea că efectuează peste 2.000 de tranzacții pe zi și că procesase peste 7,5 trilioane de ruble, echivalentul a aproximativ 91,5 miliarde de dolari. Trezoreria americană apreciază că suma reprezenta circa 13% din volumul comerțului exterior al Rusiei din 2025.
Nu mai vorbim, așadar, despre un mecanism financiar marginal.
A7 fusese creată în 2024 de Ilan Șor împreună cu Promsvyazbank, banca de stat rusă transformată într-unul dintre principalele instrumente financiare ale complexului militar-industrial al Federației Ruse. Documentele Trezoreriei americane arătaseră anterior că A7 și filialele sale, A71 și A7 Agent, erau deținute de Șor și de Promsvyazbank și ofereau platforme pentru decontări transfrontaliere utilizate în eludarea sancțiunilor.
Investigațiile jurnalistice au început între timp să arate ce se afla în spatele acestor formule tehnice. Financial Times, care a analizat documente interne ale rețelei, a identificat peste 6,9 miliarde de dolari trecuți prin sistemul bancar internațional cu ajutorul unei vaste infrastructuri de companii-paravan și al unor documente comerciale falsificate. Rețeaua opera prin societăți înregistrate în jurisdicții precum Emiratele Arabe Unite, Hong Kong, Kârgâzstan sau Indonezia. Banii puteau astfel intra în circuitul financiar internațional și puteau fi folosiți pentru plata importurilor rusești, inclusiv, potrivit investigației, pentru bunuri cu utilizare militară.
Trezoreria SUA descrie mecanismul într-o formulă care spune aproape totul: A7 contribuia la crearea unui „sistem financiar paralel”. Subagenții erau companii constituite în țări terțe pentru a primi și transmite plăți, iar operațiunile legate de persoane sau sectoare sancționate erau prezentate drept tranzacții comerciale obișnuite. Potrivit autorităților americane, conturile bancare și site-urile acestor firme erau controlate de personalul A7, care utiliza inclusiv rețele VPN special construite pentru a ascunde locul real din care erau operate conturile și pentru a permite executarea rapidă a plăților.
Dar poate cea mai spectaculoasă constatare făcută publică la Washington la 1 octombrie este că infrastructura construită pentru eludarea sancțiunilor împotriva Rusiei nu a rămas exclusiv rusească.
Potrivit Departamentului Trezoreriei, aceleași canale au fost utilizate de actori iranieni, inclusiv de Banca Centrală a Iranului și de Corpul Gardienilor Revoluției Islamice. Subagenți ai A7 ar fi participat la operațiuni legate de vânzarea petrolului iranian și la achiziții de armament. Unul dintre ei a efectuat tranzacții direct cu entități implicate în așa-numita „flotă din umbră” folosită pentru exportul petrolului iranian, iar el și o companie afiliată au primit aproape 140 de milioane de dolari de la entități implicate în eludarea sancțiunilor împotriva Iranului.
Washingtonul merge și mai departe. OFAC afirmă că infrastructura A7 a sprijinit financiar Corpul Gardienilor Revoluției Islamice și organizații susținute de Iran, între care Hamas. Rețeaua este legată, potrivit aceleiași instituții, de Nobitex, cea mai mare platformă iraniană de active digitale, sancționată de SUA în iunie 2026, și ar fi facilitat inclusiv tranzacții asociate atacurilor nord-coreene asupra platformelor de criptomonede.
În acest punct, povestea lui Ilan Șor capătă o dimensiune greu de imaginat în urmă cu numai câțiva ani. Firele pleacă de la Chișinău, trec prin Moscova și infrastructura financiară construită după sancționarea Rusiei și ajung la Teheran, la rețele de criptomonede și la circuite financiare investigate pentru operațiuni cibernetice nord-coreene.
Și totuși, Chișinăul nu dispare din această poveste. Dimpotrivă.
A7 nu a apărut pentru prima dată pe radarul occidental la 1 octombrie 2026. Uniunea Europeană a sancționat compania în iulie 2025 pentru rolul său în acțiuni de destabilizare a Republicii Moldova. Documentele Consiliului UE sunt neobișnuit de explicite: A7, fondată de Șor în parteneriat cu entități rusești, ar fi fost folosită pentru transferarea banilor către alegători, oferindu-se plăți în schimbul votului împotriva referendumului privind integrarea europeană și în favoarea anumitor candidați la alegerile prezidențiale din 2024. Din această cauză, Consiliul UE a considerat A7 responsabilă de acțiuni care subminează sau amenință democrația, statul de drept, stabilitatea ori securitatea Republicii Moldova.
Există astfel o continuitate care merită observată. Infrastructura financiară folosită, potrivit UE, pentru a transfera bani în operațiuni de influențare electorală în Republica Moldova apare ulterior în investigații și documente oficiale drept instrument pentru eludarea sancțiunilor împotriva Rusiei, pentru efectuarea unor plăți internaționale și, în cele din urmă, pentru operațiuni financiare atribuite unor actori iranieni.
Marea Britanie sancționase A7 încă din mai 2025, iar în 2026 și-a extins măsurile asupra infrastructurii financiare și cripto asociate rețelei. În august anul acesta, National Crime Agency și guvernul britanic au emis prima alertă națională dedicată A7, avertizând sectorul financiar asupra unei rețele care se sprijină pe instituții din țări terțe pentru a obține acces la sistemul internațional de plăți.
Există și o cronologie personală a lui Șor care se suprapune peste această expansiune. Statele Unite îl sancționaseră încă din octombrie 2022 pentru implicarea, potrivit Trezoreriei americane, în operațiuni de influențare politică desfășurate în beneficiul Federației Ruse în Republica Moldova. Atunci, Washingtonul descria relațiile sale cu actori ruși și tentativele de influențare a politicii moldovenești. Patru ani mai târziu, aceeași Trezorerie îl indică drept liderul unei rețele bancare clandestine cu ramificații globale.
Este probabil aici adevărata semnificație a deciziei americane din 1 octombrie.
Dosarul Șor nu mai poate fi citit exclusiv în cheia corupției moldovenești și nici măcar numai în cea a ingerinței ruse în Republica Moldova. Documentele occidentale descriu astăzi o infrastructură mult mai largă, în care se întâlnesc banii rusești, sancțiunile occidentale, comerțul internațional, companiile-paravan, documentele falsificate, criptomonedele, achizițiile pentru economia de război și interesele unor state aflate sub sancțiuni.
Republica Moldova a fost unul dintre primele locuri în care mecanismele asociate lui Ilan Șor au devenit vizibile. Cumpărarea voturilor, transferurile de bani, organizațiile intermediare și rețelele de influență păreau atunci instrumentele unei confruntări politice într-un stat mic de la frontiera războiului ruso-ucrainean.
Privite din perspectiva documentelor publicate acum la Washington, ele pot fi văzute și ca manifestarea locală a unui fenomen care avea să capete o amploare mult mai mare.
Un om condamnat în Republica Moldova într-un dosar pornit de la dispariția banilor din băncile moldovenești apare astăzi, în documentele Departamentului Trezoreriei SUA, în centrul unei rețele prin care au circulat miliarde de dolari peste frontiere. Iar compania asociată numelui său, folosită potrivit Uniunii Europene pentru transferarea banilor către alegători moldoveni, este calificată acum de Statele Unite drept parte a unei organizații criminale transnaționale semnificative.
Este o distanță enormă de la Chișinău la arhitectura financiară clandestină descrisă astăzi de Washington.
Dar numele care leagă cele două capete ale traseului a rămas același: Ilan Șor.
