Occidentul trebuie să sprijine Chișinăul în lupta sa pentru o independență politică
FOREIGN AFFAIRS (SUA), 16 octombrie 2024 – Pe data de 20 octombrie, Republica Moldova se va prezenta la urne, deopotrivă pentru alegerile prezidențiale și pentru un referendum vizând aderarea la Uniunea Europeană. Înaintea acestor scrutinuri, Moscova a lansat o campanie în sprijinul candidaților și partidelor proruse, slăbind poziția președintei actuale, Maia Sandu, și încetinind demersurile Moldovei în privința apropierii sale de Europa. Amestecul Rusiei în politica moldovenească nu reprezintă un fenomen nou. Moscova a guvernat mult timp Moldova și o consideră încă parte a exclusivei sale zone de influență, împreună cu Belarus și Ucraina. Timp de două decenii, președintele rus, Vladimir Putin, a căutat să recâștige o influență pe care Kremlinul a pierdut-o după dezmembrarea Uniunii Sovietice, dar fără prea mult succes.
Totuși, eforturile Rusiei de a controla țara s-au întețit în ultimii ani, mai ales după ce Rusia a invadat Ucraina, în 2022. Pentru Rusia, asigurarea unui guvern ceva mai maleabil față de Moscova a trecut de la “ar fi bine” la “e musai”, din cauză că un Chișinău independent ar fi de importanță crucială pentru capacitatea Ucrainei de a se apăra. Ucraina împarte cu Moldova o frontieră de peste 1200 km. În prezent, Kievul nu trebuie să aloce resurse prea mari în privința securizării frontierei, iar guvernul Moldovei a facilitat în mod crucial valurile de oameni, de produse și de ajutoare care au intrat și ieșit din Ucraina.
O Moldovă aliniată Moscovei ar slăbi semnificativ armata ucraineană și calculele politice. Dacă Moldova reintră pe orbita Kremlinului, indiferent dacă asta se întâmplă printr-o cucerire de ordin militar sau printr-un proces de dominație politică, capacitatea Ucrainei de comerț și de aprovizionare prin Marea Neagră s-ar diminua într-un mod dramatic. Moscova ar avea șanse sporite de a-și întări dominația militară sau de a dicta niște condiții dezavantajoase în cursul unor eventuale negocieri de pace. Iar capacitatea Rusiei și dorința sa de a-și ataca și alți vecini, precum Armenia, Georgia sau țările baltice, nu ar face decât să sporească. La începutul anului 2022, forțele rusești intenţionau să cucerească Odessa, din sudul Ucrainei, după care să se îndrepte spre regiunea separartistă Transnistria. Pe la mijlocul anului 2022, oficialii ruși, inclusiv adjunctul ministrului de externe, Andrei Rudenko, au dat de înțeles că Moscova intenționează chiar să cucerească Moldova. Atunci când armata ucraineană a oprit forțele rusești la Herson, în vederea unui obiectiv similar, Moscova a revenit la alte acțiuni, cum ar fi sponsorizarea demonstrațiilor antiguvernamentale din Moldova, reducerea furnizării de gaze și amestecul în politica internă a Moldovei.
Mulți analiști consideră că alegerile din 20 octombrie ar reprezenta un moment decisiv. Întrucât sondajele sugerează că pro-occidentala Sandu ar putea câștiga, iar referendumul pe tema aderării la UE ar primi un procent favorabil situat între 55% și 60%, asemenea analize au căpătat deja un aer festivist: aceste rezultate vor semnala faptul că Moldova se opune cu îndârjire influenței Rusiei, îndreptându-se și mai mult spre alinierea cu Europa. De exemplu, un studiu din 30 septembrie al celor de la Carnegie Endowment, afirma că alegerile ”le vor oferi un răspuns celor care se întreabă cât de mare mai este influența Rusiei în Moldova”.
Dar viitorul Moldovei – de o imensă importanță pentru Ucraina și pentru Occident – nu depinde doar de rezultatul acestor alegeri, ci și de penumbra, mult mai mare, a demersurilor prin care Rusia caută să influențeze traiectoria țării pe termen lung. În Moldova, Kremlinul are un joc de jucat multă vreme. Caută să dezbine societatea moldovenescă pe criterii lingvistice, caută să retrezească vechile temeri și nemulțumiri, caută să se infiltreze în presa moldovenească, caută să cumpere sau să sponsorizeze niște oficiali locali sau parlamentari, degradând în schimb încrederea față de Chișinău, discreditând guvernul Sandu și, mai ales, împiedicându-i pe liderii moldoveni să-i învingă pe apropiații finanțați de Rusia, lăsând astfel loc unor acuzații potrivit cărora ei ar fi de fapt cei care caută să îi opreseze pe moldoveni și să le reducă din drepturi.
Într-un anume sens, Moldova reprezintă acum cel de-al doilea front al războiului dus de Rusia împotriva Ucrainei și a Occidenmtului – un război care nu implică gloanțe, ci voturi și relatări de presă. Or, așa cum a fost prematur să se proclame că Rusia a eșuat în Ucraina atunci când nu a reușit să cucerească imediat Kievul și să-l înlăture pe președintele ucrainean Volodimir Zelenski spre sfârșitul lunii februarie 2022, ar fi periculos totodată să conchidem că Rusia a eșuat, dacă ea nu ar reuși să asigure înfrângerea lui Sandu pe data de 20 octombrie. Lupta Moldovei de a-și alege propriul drum va fi una mult mai îndelungată și una pe care Occidentul trebuie să continue să o sprijine.
Motive de sprijin
În 1991, după ce Moldova a devenit independentă față de Uniunea Sovietică, disputele pe tema orientării culturale și geopolitice a țării au dominat politca internă. Majoritatea moldovenilor vorbesc limba română și, în general, ei au sprijinit patidele de centru-dreapta și de centru-stânga care susțin integrarea țării în Europa Occidentală. Dar Moldova mai are, printre altele, și o semnificativă populație rusofonă, formată din etnici ruși, ucraineni, bulgari, turci creștin-ortodocși și moldoveni rusofoni. În general, toți acești rusofoni au votat pentru partide de stânga și de centru-stânga, iar mulți dintre ei au o orientare promoscovită. Acest sprijin a fost suficient pentru a le asigura fostului președinte Vladimir Voronin și și Partidului său Comunist o majoritate parlamentară între anii 2021 – 2009, iar succesorului său, Partidul Socialist, o majoritate în cea mai mare parte a perioadei cuprinse între 2014 – 2021. Potrivit sondajelor efectuate de mai multe ONG-uri, peste 30% dintre moldoveni sprijină în prezent opinii favorabile Rusiei./…/
Viitorul nu s-a scris încă
Candidatura Moldovei la UE oferă șansa unei transformări a politicii, societății și economiei acestei țări, precum și o întărire a stabilității din regiune. Deși, în 2023, UE i-a oferit oficial Moldovei statutul de țară candidată, nu există niște măsuri juridice care ar duce la un vot imediat. Organizarea unui vot reprezintă un risc. În Moldova, referendumurile au mai eșuat anterior, fie din cauză că procentul necesar de 50% nu a fost întrunit, fie din cauză că prezența la urne necesară, de cel puțin 30%, nu a fost nici ea întrunită. Dar, dacă acest apropiat referendum va demonstra sentimentul prepoderent pro-UE, acesta îi va asigura guvernului un mandat din partea populației în vederea orientării sale politice spre Occident.
După invazia Rusiei din Ucraina, Washingtonul și-a concentrat mai mult atenția și ajutorul asupra Moldovei, oferind sprijin substanțial în privința securității sale energetice, a infrastructurii, în privința unei prese independente, în sectorul administrației locale, al echipamentului militar și în alte domenii. Indiferent care va fi deznodământul apropiatelor alegeri prezidențiale, asemenea eforturi vor trebui să se intensifice în perioada 2024 – 2025. Nu în ultimul rând, Washingtonul va trebui să pledeze pentru soluționarea problemelor dintre Chișinău, regiunea autonomă a Găgăuziei și Transnistria secesionistă.
Pe vremuri, Georgia pornise și ea cu entuziasm pe acest drum prooccidental, dar acum se pare că ea reintră pe orbita Moscovei. Se prea poate ca un asemenea fenomen să nu se întâmple și în cazul Moldovei. Dar ar fi un deznodământ suficient de periculos încât susținătorii de la Chișinău și cei occidentali să conlucreze pentru a-l evita.
Articol preluat foreignaffairs.com
https://www.foreignaffairs.com/moldova/russia-playing-long-game-moldova
Traducerea: Alexandru Danga/adanga/cciulu