Consultări cu Kievul, dar și cu românii din Ucraina!
De ce nu dialoghează Bucureștiul cu propria comunitate istorică?
În urma „sesiunii de informare” organizate pe 9 octombrie de Ministerul Educației și Științei din Ucraina, și convocate în mai puțin de 24 de ore, la solicitarea Ambasadei României în Ucraina — potrivit declarației făcute de moderatorul întrunirii la încheierea acesteia —, cu reprezentanții comunităților istorice românești din regiunile Transcarpatică, Cernăuți și Odesa, în ultimele două zile am avut mai multe discuții telefonice cu diverși funcționari de la București, implicați sau responsabili inclusiv de problematica românească din Ucraina.
Unul dintre distinșii demnitari ai statului român m-a asigurat că partea română nu a încetat să solicite Kievului consultarea reprezentanților minorității naționale românești din Ucraina, inclusiv cu privire la proiectul de lege nr. 16119 din 01.10.2026, care urmează să fie supus votului în regim de urgență mâine, luni, 12 octombrie.
Evident, am fost întru totul de acord cu interlocutorul meu, a cărui identitate nu intenționez să o divulg. Mi-am permis, totuși, să fac o mică precizare:
Pentru a solicita Kievului să inițieze consultări veritabile cu reprezentanții comunităților istorice românești din Ucraina, Bucureștiul trebuie să dea el însuși un minim exemplu în acest sens.
Mai exact, Ministerul Afacerilor Externe al României ar fi trebuit să convoace de câteva luni consultări cu comunitatea românească din Ucraina, să monitorizeze permanent situația acesteia și să inițieze periodic întrevederi cu reprezentanții comunităților — fie la București, fie în teritoriu, în mijlocul comunităților, fie în format online.
La aceste întrevederi ar trebui invitați lideri ai asociațiilor românești, directori ai instituțiilor de învățământ și cadre didactice, preoți ai parohiilor românești, lideri și reprezentanți ai altor confesiuni religioase ale românilor din Ucraina, jurnaliști, activiști civici, conducători ai caselor de cultură și ai formațiilor artistice, precum și părinți ai elevilor din clasele, școlile și liceele cu predare în limba română.
Altfel, l-am asigurat pe interlocutorul meu, în lipsa unor consultări directe, constante și sistematice ale Ministerului Afacerilor Externe al României cu comunitatea istorică românească din Ucraina, statul român va rămâne complice la procesul de asimilare etnică a comunităților noastre.
Un proces care începe cu cea mai afectată dintre acestea: comunitatea din care provin și eu — românii din #SudulBasarabiei, din actuala regiune Odesa.
De altfel, nici din spațiul public, nici din interacțiunile ocazionale cu lideri de asociații românești din Ucraina, nu rezultă că MAE a înaintat vreo notă diplomatică părții ucrainene, și evident că nu se cunoaște nici conținutul unui astfel de document – unul crucial pentru viitorul învățământului românesc din Ucraina! Or, dacă acesta există – de ce nu este făcut public?
La propriu, românii din Ucraina azi nu mai știu, dacă mai sunt protejați nici măcar de prevederile Tratatului cu privire la relațiile de bună vecinătate şi cooperare dintre România şi Ucraina din 1997, care prevede expres, în art. 13:
”5. Părțile contractante vor crea, pentru persoanele aparținând minorității române din Ucraina şi pentru cele aparținând minorității ucrainene din România, aceleași condiții pentru studierea limbii lor materne. Părțile contractante reafirmă că persoanele sus-menționate au dreptul să fie instruite în limba lor materna, ÎNTR-UN NUMĂR NECESAR de scoli şi instituții de stat pentru învățământ şi specializare, situate ținând seama de răspândirea geografică a minorităților respective. (…)”
Mai este, oare, invocat de partea română acest articol, dar și Tratatul bilateral în sine, cu putere de lege în Ucraina încă de la ratificarea acestuia de acum 29 de ani, în iulie 1997?
Argumentele „nediplomatului” din mine nu plac, nu convin și sunt adesea incomode. Dar sunt, totodată, greu de combătut.
Șase luni de solicitări.
Nicio audiență la nivel ministerial.
Drept dovadă, public mai jos cronologia corespondenței purtate în anul 2026 cu Ministerul Afacerilor Externe al României, începând cu data de 7 aprilie, când am înaintat prima solicitare de audiență la ministrul afacerilor externe al României.
Nu cunosc câte alte solicitări de audiență au mai fost înregistrate.
Știu însă că, până în prezent, nu am avut cunoștință de convocarea vreunei întruniri a MAE cu reprezentanți ai mediului asociativ românesc din Ucraina, cadre didactice, părinți și directori de instituții școlare, pentru discutarea actualului și controversatului proiect de lege nr. 16119 din 01.10.2026.
Pe bună dreptate, merită să menționez că această atitudine rămâne, se pare, moștenire din așa-zisul ”deceniu Iohannis” – perioada anilor 2015-2025, ale celor două mandate prezidențiale succesive ale fostului președinte al României, în care avântul României de a ajuta «necondiționat» Ucraina, aflată într-un grav impas existențial, s-a răsfrânt catastrofal asupra celui mai sensibil și mai important element al rezistenței și afirmării identitare românești – sistemul educațional românesc, care a rezistat în comunitățile istorice românești din #SudulBasarabiei, ținuturile #Hotin și #Herța, în #NordulBucovinei și #Maramureșulistoric peste 150 sau pe alocuri – peste 200 de ani!
Proiect de lege amintit, care ignoră în cel mai înalt grad caracterul autohton al comunităților românești din aceste regiuni, îi lasă pe românii din Ucraina cu aproape toate căile de atac închise, iar în privința acestuia, vinerea trecută, 9 octombrie, a fost organizat un simulacru de consultare publică online, culmea – cu complicitatea Ambasadei României la Kiev, cum avea să declare moderatorul întrunirii, reprezentant al ministerului ucrainean al educației.
Iată, deci, cronologia demersurilor noastre către MAE al României numai din ultima jumătate de an, în care s-ar fi putut lua atitudine și diplomația română s-ar fi putut mult mai bine documenta, în problema vizată:
– 7 aprilie 2026 — Prima cerere de audiență adresată ministrului afacerilor externe al României, transmisă prin e-mail la ora 11:59, de pe adresa Asociației „Basarabia” a Românilor din regiunea Odesa.
– 20 aprilie 2026 — Cerere repetată de audiență, transmisă prin e-mail la ora 10:29, de pe adresa Asociației „Basarabia”.
– 22 aprilie 2026, ora 20:39 — Primirea unui răspuns prin e-mail din partea MAE:
„Bună ziua,
Vă mulțumim pentru mesajul transmis prin care Asociația ”Basarabia” a Românilor din regiunea Odesa adresează solicitarea rubricată în atenția dnei Oana Țoiu, ministrul afacerilor externe al României.
Pe această cale, vă confirmăm primirea solicitării dvs., care a fost adusă în atenția doamnei ministru.
Având în vedere agenda de contacte externe extrem de dinamică, vă propunem realizarea, în perioada imediat următoare, a unei întrevederi la nivel tehnic.
În așteptarea unui răspuns din partea dvs., vă transmitem cele mai bune gânduri.
Cabinet Ministru
Secretariat”
– 24 aprilie 2026, ora 10:19 — Asociația „Basarabia” transmite MAE următorul răspuns:
„Bună ziua,
Vă mulțumim pentru răspunsul transmis și pentru atenția acordată solicitării noastre repetate și urgente, adresate doamnei Oana Țoiu, ministrul afacerilor externe al României.
Apreciem deschiderea MAE pentru organizarea unei întrevederi la nivel tehnic. Cu toate acestea, din motive obiective, o parte a delegației noastre nu va putea asigura prezența la București în perioada imediat următoare, având în vedere unele modificări în program, de la data primei solicitări de audiență, din 07.04.2026.
Luând în considerare caracterul prioritar al subiectelor abordate, în special în contextul apropierii finalului anului școlar în Ucraina și al importanței acestora pentru educația în limba română, reluăm pe această cale rugămintea să analizați posibilitatea identificării, în perioada următoare, a unei date convenabile pentru o întrevedere la nivel ministerial.
Rămânem deschiși dialogului și vă rugăm să ne transmiteți eventuale propuneri de date și intervale orare, în funcție de agenda doamnei ministru.
Vă mulțumim și așteptăm cu interes răspunsul dumneavoastră.
Cu respect,
Anatol Popescu”
– 22 iulie 2026, ora 16:11 — O nouă solicitare de audiență adresată doamnei Oana Țoiu, ministrul afacerilor externe al României, transmisă prin e-mail de pe adresa Asociației „Basarabia”.
– 20 august 2026, ora 12:18 — MAE transmite un răspuns oficial, cu nr. C2-1/1078 din 19.08.2026, semnat de doamna A.Tinca, secretar de stat. Documentul este inclus în imaginile alăturate:
”Vă mulțumim pentru scrisoarea dumneavoastră adresată Ministerului Afacerilor Externe pe tema impactului reformei educației din Ucraina asupra învățământului în limba română din această țară precum și a altor subiecte de interes pentru comunitatea românească din Ucraina.
Doresc să reiterez importanța fundamentală pe care România o acordă păstrării şi afirmării identității etnice, culturale, lingvistice și religioase a persoanelor aparținând minorității române din statele vecine. Temele ridicate de dumneavoastră se află în atenția autorităților române, fiind tratate cu prioritate.
Vă asigurăm de întreaga disponibilitate a autorităților române de a colabora cu organizațiile reprezentative ale românilor din Ucraina în vederea identificării de modalități concrete de promovare, în dialogul cu autoritățile ucrainene, a intereselor comunității românești în ceea ce privește educația în limba română şi păstrarea identității naționale.
În acest context, vom reveni în scurt timp cu propuneri concrete pentru realizarea audienței solicitate, în vederea discutării aspectelor semnalate.”
– 25 septembrie 2026, ora 11:37 — Asociația „Basarabia” a Românilor din regiunea Odesa transmite un memoriu adresat doamnei Oana Țoiu, ministrul afacerilor externe al României.
Documentul vizează situația rețelei de învățământ cu predare în limba română din Ucraina, prezintă date statistice recente și solicită consultări, precum și acordarea unei audiențe la nivel de ministru pentru o delegație reprezentativă a comunității românești din Ucraina. Memoriul este inclus în imaginile alăturate.
Documentul a fost înregistrat la următoarele instituții:
• Comisia pentru politică externă a Senatului României — nr. XXIV/253/25.09.2026, confirmare transmisă prin e-mail la 25 septembrie 2026, ora 14:05;
• Consulatul General al României la Cernăuți — nr. C37-26-3090/25.09.2026, confirmare transmisă prin e-mail la 25 septembrie 2026, ora 13:17;
• Departamentul pentru Relația cu Românii de Pretutindeni — nr. DRP/4141/25.09.2026.
– 7 octombrie 2026, ora 15:56 — MAE confirmă, prin e-mail, primirea memoriului Asociației „Basarabia” din 25 septembrie 2026.
În loc de concluzie
După șase luni de demersuri, niciuna dintre solicitările succesive ale Asociației „Basarabia” a Românilor din regiunea Odesa pentru audiența unei delegații a românilor din Ucraina la ministrul afacerilor externe al României nu a fost soluționată prin acordarea întrevederii solicitate la nivel ministerial. Chiar dacă toate aceste demersuri au avut drept subiect principal problematica educațională românească din Ucraina.
În aceste condiții, cu ce autoritate morală și politică poate Bucureștiul să ceară Kievului consultarea reprezentanților comunității românești din Ucraina, dacă el însuși nu reușește să asigure un dialog direct, constant și reprezentativ cu această comunitate?
Nu este suficient să invocăm drepturile românilor din Ucraina în dialogul bilateral. Nu este suficient să solicităm autorităților ucrainene consultări cu reprezentanții minorității naționale românești. Aceste solicitări trebuie susținute printr-o practică proprie, consecventă și verificabilă.
Fiindcă românii din Ucraina nu au nevoie doar să fie reprezentați în declarațiile oficiale ale Bucureștiului. Au nevoie să fie ascultați, consultați și implicați în deciziile care le afectează limba, școala, identitatea și viitorul. Dar, cel mai probabil, pentru asta la București trebuie să se schimbe o pleiadă întreagă de funcționari și de înalți demnitari de stat, nu numai cei câțiva diplomații de carieră, care au tratat cu superficialitate, și extrem de vicios, subiectul educației școlare românești din Ucraina…
Cum, de altfel, se face că acei etnici români din Ucraina – în jur de 80 de participanți la videoconferința de vineri, 9 octombrie, au putut fi convocați în mai puțin de 24 de ore de Ministerul Educației și Științei din Ucraina, chiar și la solicitarea Ambasadei României la Kiev, dar aceeași Ambasadă nu a fost în stare să intermedieze și să aducă la cunoștința centralei MAE din București nevoia de consultare a comunității românești din Ucraina chiar de partea română, timp de luni și ani de zile?
Numai prin dialog primordial româno-român, al României cu comunitățile sale istorice din Ucraina, pot fi prevenite pe viitor situații precum cele semnalate, legate de tentativele arbitrare ale autorităților ucrainene din vara trecută și începutul anului școlar curent, de retrogradare a unor licee din Sudul Basarabiei la nivel de gimnaziu, sau de lichidare a Clasei I cu predare în limba română, a Liceului din #Cartal / #Orlivka. Tentative, care au șanse foarte mari să recidiveze în Sudul Basarabiei, precum să degenereze și în regiunile #Cernăuți și #Transcarpatică, dacă statul român nu va ști în aceste zile să-și apere interesele strategice din Ucraina.
Iar primul pas în acest dialog trebuie să-l facă Bucureștiul.
Anatol Popescu, Facebook, 12.10.2026…
