(Document de poziție al veteranilor din Asociația Republicană a Participanților la Războaie – ARPR)
Premisa dureroasă
Trei decenii de ezitări, negocieri fără linie roșie și „neutralitate” folosită ca paravan pentru neputință au lăsat Republica Moldova vulnerabilă: media infestată de propagandă, dependență energetică cronică, stat de drept intermitent, spațiu informațional și religios capturate de rețele ostile, iar în Est — o enclavă separatistă cu trupe străine staționate contrar angajamentelor internaționale.
I. Eșecul protejării spațiului informațional
1. Licențe și „toleranță” pentru televiziuni de propagandă.
Ani întregi, canale de televiziune și rețele media afiliate oligarhilor pro-Kremlin au operat nestingherit, transformând talk-show-urile în instrumente de „zombificare” socială, mai ales în perioade electorale sau crize. Abia după 2022 au apărut suspendări/închideri punctuale de licențe, semn că măsurile corecte au venit târziu și reactiv.
2. Întârzierea reglementării platformelor sociale rusești (OK/VK) și a site-urilor toxice.
Blocările de site-uri pro-Kremlin și restricțiile pe conținut TV rusesc au venit abia în 2022–2023, după invazia pe scară largă a Ucrainei. Până atunci, generații întregi au fost expuse la mesaje ostile, anti-stat și anti-europene fără contra-narațiune robustă.
3. Lipsa unei strategii de comunicare publică „în atac”.
Guvernele au preferat apărare pasivă (dezmințiri sporadice) în locul unei infrastructuri proactive: centre de fact-checking conectate la instituții, programe media în limba rusă produse local, alfabetizare media obligatorie în școli și campanii constante pentru publicul vulnerabil (rural, vârstnici, diaspora estică).
II. Transnistria: confuzia cronică între „păstrarea păcii” și perpetuarea
unei ocupații
4. Acceptarea, de facto, a rămânerii trupelor ruse.
Deși Rusia s-a angajat la OSCE Istanbul (1999) să-și retragă forțele și munițiile din Moldova (termenul inițial: 2002), contingentele au rămas (OGRF + „pacificatori”) — încălcând zilnic neutralitatea constituțională a R. Moldova. Faptul că Chișinăul a mizat pe „status-quo” în locul unei ofensive diplomatice neîntrerupte a fost o eroare strategică majoră.
5. Absența dosarelor penale consolidate pentru liderii separatiști/criminalii de război din 1992.
Mulți autori ai violențelor, maltratărilor și execuțiilor au rămas în impunitate, ceea ce a transmis semnalul că fărădelegea se negociază. Investigații riguroase, mandatele internaționale și documentarea sistematică (în cooperare cu Ucraina și România) au întârziat.
6. Negocieri fără „dinte” și fără condiționalități economice.
Comerț preferențial, facilități vamale și energie ieftină către malul stâng au fost acordate adesea fără condiționări verificabile: demilitarizare, acces al instituțiilor legitime, libertăți civice pentru cetățeni. „Pacea ieftină” a subminat suveranitatea.
III. Neutralitate neapărată sau neutralitate „înghețată”?
7. Neutralitatea — tratată ca scuză pentru subfinanțarea apărării.
Articolul 11 a devenit pretext pentru a nu investi în armată, logistică, rezerve și interoperabilitate. Dar neutralitatea Moldovei nu e nici garantată, nici respectată de trupele ruse staționate în Transnistria. O armată subfinanțată nu apără neutralitatea, o compromite.
8. Ratări repetate de fereastră pentru modernizare.
În timp ce vecinii își ridicau capabilitățile, noi am rămas fără industrie de apărare, fără rezerve critice și cu infrastructură dual-use precară (poduri, piste, depozite).
IV. Energia — călcâiul lui Ahile
9. Captivitatea față de gazul rusesc și arhitectura „Moldovagaz”.
Decenii de contracte opace au menținut pârghia politică a Moscovei. Datoria uriașă acumulată pe malul stâng (neplătită ani la rând) a devenit instrument de șantaj — iar Chișinăul a reacționat lent la necesitatea diversificării, stocării și interconectării reale.
10. Răspuns tardiv la armele energetice ale Kremlinului.
Crizele de gaz și electricitate (legătura cu Cuciurgan/Transnistria) au arătat cât de scumpă este întârzierea reformelor și a investițiilor în producție și interconexiuni. Măsurile alternative (achiziții vestice, sprijin european) au venit — dar, din nou, sub presiunea momentului.
V. Stat de drept: anticorupție fără „reset”
11. Oligarhizarea instituțiilor și cicluri de „telecomandă”.
Controlul politic asupra procuraturii, capturarea CNA/ANI/justiție în perioade-cheie și protejarea clientelei au erodat încrederea și au blocat dosare strategice — inclusiv cele ce țin de finanțări rusești, propagandă și trădare.
12. Lustrație ratată și dez-sovietizare întârziată.
Fără un proces de lustrație real, rețelele vechi au continuat să influențeze decizia. Monumentele, simbolistica și instituțiile „moștenite” au rămas prea mult timp necontextualizate.
VI. Frontul invizibil: Biserică, educație, diasporă
13. Tolerarea ani la rând a ingerinței religioase pro-Kremlin.
Lipsa unei strategii juridice și comunicaționale ferme față de filiere religioase folosite politic a lăsat comunități întregi vulnerabile la mesaj anti-european.
14. Educație fără alfabetizare media și fără istorie recentă predată riguros.
Curricula s-au schimbat greu; alfabetizarea media și educația civică anti-propagandă ar fi trebuit să fie materii-scut încă din anii 2000.
15. Diaspora — mobilizată episodic, nu strategic.
Sutele de mii de cetățeni peste hotare au primit prea puțină atenție instituțională: consiliere, informare corectă în limba preferată, infrastructură de vot, programe de reîntoarcere și investiții.
VII. Relația cu România și partenerii occidentali
16. Cooperare sub potențial.
Când trebuiau proiecte-simbol (energie, infrastructură, media publică în limba rusă produsă la Chișinău cu sprijin tehnic românesc/european), am livrat întârzieri. România a fost, adesea, singurul „colac de salvare”, dar planurile comune puteau fi mai rapide și mai vizibile.
17. Mesaje ambigue la momente critice.
De multe ori, Chișinăul a vorbit „pe două voci” (spre Est și spre Vest), pierzând credibilitate. Claritatea strategică costă mai puțin decât ambiguitatea cronică.
VIII. Concluzie: de la „a supraviețui” la „a câștiga”
Republica Moldova a plătit scump „neutralitatea” fără garanții, „pacea” fără dreptate, „dialogul” fără condiții și „compromisul” fără memorie. Corectarea erorilor este posibilă — dar cere voință politică, investiții și alianțe.
20 măsuri concrete (executabile în 6–24 luni)
1. Spațiul informațional
Lege-cadru „Anti-Dezinformare” cu standarde europene, regim de sancțiuni și fast-track judiciar.
Producție media publică în limba rusă, de la Chișinău, cu redacție proprie și charter editorial.
Alfabetizare media obligatorie în gimnaziu/liceu; granturi pentru fact-checking locale.
Listă dinamică de domenii toxice + obligativitate de transparență a proprietății media.
2. Transnistria și trupele ruse
Ofensivă diplomatică permanentă pe linia OSCE–UE–SUA pentru calendar de retragere; raport trimestrial public.
Dosare penale „cold case” pe 1992: echipe mixte, arhive, martori, cooperare cu Ucraina/România.
Condiționalitate economică: orice facilități pentru malul stâng = pași măsurabili (demilitarizare, drepturi civice, acces instituții).
3. Apărare și reziliență
2% din PIB pentru apărare în 3 ani; rezervă teritorială modernizată; muniții, logistică, ISR, geniu.
Interoperabilitate și exerciții cu parteneri occidentali; capabilități anti-dronă și de apărare a infrastructurii critice.
Lege a protecției infrastructurilor critice (poduri, noduri energetice, depozite).
4. Energie
Finalizarea și dublarea interconexiunilor RO-MD la gaz și electricitate; stocare sezonieră.
Curățenie în „Moldovagaz”: audit public, separare juridică, responsabilizarea consumului de pe malul stâng.
Diversificare reală: contracte vestice multianuale, regenerabile locale cu stocare.
5. Justiție și anticorupție
Un „Parchet pentru Interese Strategice” (energie, apărare, finanțare externă, trădare/coloană a 5-a).
Integrity screening pe funcțiile sensibile; refacerea dosarelor mari cu sprijin internațional.
Confiscare extinsă efectivă; protecția avertizorilor.
6. Educație, Biserică, diasporă
Curriculum cu istoria recentă și educație civică modernă; burse pentru profesori pe teme de securitate.
Regim clar pentru entități religioase sub influență externă ostilă (transparență financiară, sancțiuni pentru ingerință politică).
Diaspora: centre one-stop (consiliere, investiții, informare multilingvă), infrastructură de vot predictibilă.
7. Guvernanță strategică
„Consiliul de Reziliență Națională”: celulă inter-instituțională pentru crize hibride (energie, info, cyber).
Test anual de stres pentru stat: simulări de întreruperi, atacuri cibernetice, propagandă, aflux de refugiați.
White Paper anual de securitate, cu indicatori publici.
Post-scriptum al veteranilor ARPR
Nu cerem revanșă, ci memorie, dreptate și direcție.
Nu mai vrem crize „gestionate”, ci amenințări neutralizate.
Nu mai acceptăm neutralitatea fără scut și „pacea” fără adevăr.
Vasile Zaiat – Președinte
Veaceslav Verlan – Secretar Executiv
Asociația Republicană a Participanților la Războaie
