Unirea Republicii Moldova cu România, ca soluție în fața unei virtuale invazii rusești, continuă să anime spiritele pe ambele maluri ale Prutului.
Un eseu semnat de scriitorul Vitalie Ciobanu.
DEUTSCHE WELLE MOLDOVA, 15 aprilie 2026 – Republica Moldova este angajată pe calea aderării la Uniunea Europeană și s-ar putea ca deschiderea negocierilor politice cu Bruxelles-ul să nu mai întâmpine obstacole serioase după alegerile parlamentare din Ungaria. Cu toate acestea, alternativa Unirii cu România nu a slăbit în discursul oficialilor moldoveni în cele aproape trei luni care s-au scurs de la declarațiile președintei Maia Sandu făcute în cadrul interviului oferit unor jurnaliști britanici. Dimpotrivă.
Interesant este că ritmul reformelor din Republica Moldova îi face, mai nou, pe unii analiști de la București să se întrebe dacă și România n-ar avea de făcut niște eforturi pentru ca proiectul unificării să aibă succes, eforturi în sensul descentralizării și regionalizării țării.
Or, această dezbatere despre modernizarea necesară ambelor părți, ca premisă a unificării, nici măcar nu a început, ceea ce face ca declarațiile oficialilor de la București că „România este oricând gata de Unire cu Moldova, numai să vrea moldovenii” să sune mai degrabă populist decât realist. Pentru că nu există o strategie serioasă, etapizată a Unirii. Toată lumea declară că „trebuie”, că „e legitim”, „că e momentul” etc., dar nimeni nu spune „cum”.
Integrarea Republicii Moldova: Cu sau fără Transnistria?
Dacă ar fi să se întâmple, vrem un edificiu care să reziste, nu să se prăbușească măcinat de contradicții interne. E suficient că avem Rusia în coastă.
Presiunea memoriei istorice
La 27 martie 2026, la Chișinău și în alte localități a fost marcată aniversarea Unirii Basarabiei cu România de la 27 martie 1918. A fost actul politic prin care acest vechi ținut românesc, anexat de Rusia țaristă la 1812, a evitat Gulagul bolșevic.
În mesajul său dedicat aniversării celor 108 ani de la Unirea Basarabiei cu România, președinta Maia Sandu a punctat foarte clar semnificația acestui fapt istoric:
„La 27 martie marcăm un eveniment care ne definește neamul. După o lungă ocupație a pământului nostru de Imperiul Rus, care a încercat să ne șteargă identitatea, limba, demnitatea națională, Unirea din 1918 a însemnat o reîntoarcere vitală în familie (…) Pasul curajos de acum 108 ani a dat neamului nostru puterea de a rezista identitar în fața ocupației sovietice ulterioare, de a-și duce mai departe tradițiile, limba română, de a-și cere locul binemeritat ca parte a lumii libere”.
Câteva zile mai târziu, pe 1 aprilie, în Parlamentul de la Riga, Maia Sandu a evocat Pactul Ribbentrop-Molotov, cel care a pecetluit destinul Basarabiei și al Țărilor Baltice, aruncându-le în abisul stalinist:
„Povestea Moldovei este similară și a fost scrisă de aceeași mână. Ceea ce este astăzi Republica Moldova a fost rupt din trupul României prin același protocol secret. Pământul nostru a fost ocupat. Limba noastră, redenumită. Istoria noastră, rescrisă. Legăturile cu România și cu Europa au fost tăiate deliberat și sistematic.
Când Uniunea Sovietică s-a prăbușit, Letonia avea claritatea morală a unui popor care nu a acceptat niciodată cu adevărat ceea ce i s-a impus. Moldova a ieșit mai divizată. Deceniile sub Imperiul Rus și apoi sub Uniunea Sovietică ne-au erodat conștiința de sine.
Or, această conștiință de sine începe să se refacă și chiar să determine decizii politice.
Joi, 3 aprilie 2026, Parlamentul de la Chișinău a votat în lectură finală denunțarea acordului de aderare a Republicii Moldova la CSI. E de așteptat că vor urma și alți pași care să confirme desprinderea de trecutul sovietic.
Cimitirul Eroilor Români din Chișinău
Între numeroasele evenimente consacrate aniversării Unirii Basarabiei cu România, poate cel mai important a fost re-inaugurarea Cimitirului Eroilor Români de la Chișinău, din sectorul Botanica, reabilitat grație unui proiect comun al municipiului Chișinău și al Consiliului Județean Buzău.
Cimitirul Eroilor Români datează de la sfârșitul anului 1918, aici au fost înmormântați 1.645 de ostași de diferite naționalități: români, ruși, cehi, francezi, polonezi, austrieci, greci. Cimitirul s-a aflat în grija Așezământului Național „Regina Maria” pentru Cultul Eroilor; tot aici a fost și o capelă în memoria legiunii cehe.
După cel de-al Doilea Război Mondial, sovieticii au dărâmat capela și cimitirul, și au construit Spitalul de Pulmonologie şi Ftiziatrie „Chiril Draganiuc”, demolat și el în 2007. Abandonat, fostul cimitir ajunsese un maidan cotropit de gunoaie.
Această „pată de rușine” de pe obrazul Chișinăului a fost în sfârșit ștearsă. Cimitirul Eroilor Români și-a recăpătat demnitatea: stâlpii porții și treptele de acces au fost restaurate, iar în fața intrării a fost instalat un monument care reprezintă doi ostași romani din Primul Război Mondial, pe câmpul de luptă.
Evenimentul inaugurării din 27 martie 2026 nu a trecut însă fără incidente neplăcute. Cunoscuți pentru atitudinea lor ostilă, scandaloasă, doi indivizi au afișat o lozincă anti-românească, dar au fost invitați, politicos, în mașina poliției și duși pentru a oferi explicații.
