Fiind la un eveniment dedicat Zilei Naționale a tuturor românilor, organizat la Biblioteca Națională de Asociația Istoricilor, l-am auzit pe dl prof. Ion Negrei citând-o pe doamna președintă Maia Sandu, care – la recepția de la Ambasada României – ne-a îndemnat să spunem adevărul istoric „fără ezitare și fără cosmetizări”.
Ei bine, dacă tot avem, vorba doamnei președinte, „dezlegare să spunem adevărul”, atunci să-l spunem. Și să-l spunem fără panglici tricolore folosite pe post de frunze de viță-de-vie, pentru a acoperi goliciunea morală.
Ultimele două zile a stârnit mare vâlvă întâlnirea Prim-ministrului Alexandru Munteanu cu Înaltpreasfințitul Vladimir și cu Înaltpreasfințitul Petru. Ordinea apare exact așa cum o prezintă Guvernul: întâi omul Moscovei, apoi Mitropolitul Basarabiei. Ca să fie limpede încă din titlu încotro bate vântul.
Nu cred că trebuie să-i explicăm cuiva că Republica Moldova este un stat laic și că există hotărâri clare ale Curții Constituționale care descurajează un asemenea mariaj dintre politică și biserică. În epoca în care „civilizația like-urilor” decide cariere politice, principiile constituționale au devenit un accesoriu medieval – bune de citat în discursuri, nu de aplicat în decizii.
Nu știu dacă întâlnirea de la Guvern face parte din „Planul de consolidare a rezilienței” adoptat la Consiliul de Securitate Națională sau am asistat la o neașteptată explozie de dragoste duhovnicească, dar ea, cu siguranță, se înscrie perfect în tradiția noastră de moldovenism ipocrit, practicat cu sfințenie pe malurile Bâcului.
Eu zic că este contextul potrivit pentru a reaminti care este istoria acestor două mitropolii.
Mitropolia Basarabiei este continuatoarea firească a vechii Mitropolii a Moldovei care a funcționat aici neîntrerupt până în 1812, când Imperiul Rus a smuls Basarabia din trupul Moldovei.
După ocuparea Basarabiei în 1812, Imperiul Rus a desființat Mitropolia Moldovei din acest teritoriu și a impus cu forța baionetelor o structură ecleziastică străină, subordonată Sinodului de la Sankt Petersburg. Clerul autohton a fost, în mare parte, înlocuit, iar limba română eliminată din slujbe și din școli. Mai târziu, în 1871, s-a finalizat subordonarea totală a Bisericii din Basarabia către Sinodul rus, transformând biserica într-un instrument de inginerie identitară.
După ocupațiile sovietice din 1940 și 1944, sute de preoți moldoveni au fost lichidați, deportați sau aruncați în gropi cu var de către NKVD, tocmai pentru că reprezentau rezistența spirituală a comunității românești. Reîntoarcerea Mitropoliei Basarabiei în 1992 nu a fost un „act politic”, ci revenirea la normalitatea istorică. În acest context trebuie să reamintim că Guvernul „pro-european” de la acea vreme a refuzat înregistrarea unei structuri bisericești românești în Moldova.
Astăzi, nimeni nu-și mai amintește de discursul ministrului moldovean al Justiției în faţa Curţii Europene a Drepturilor Omului (CEDO), unde a acuzat România că este „ultimul imperiu din Europa”, nici de amenințările generalului Voronin că „Moldova va ieși din Consiliul Europei dacă CEDO va obliga Guvernul să înregistreze Mitropolia Basarabiei”. Recunoscută definitiv prin hotărâre CEDO în 2001, Mitropolia Basarabiei este continuatoarea legitimă a structurilor ecleziastice românești din Basarabia. Este parte a Bisericii Ortodoxe Române, nu a vreunui centru politic sau militar străin.
În contrast, Mitropolia Moldovei este succesoarea morală și instituțională a structurilor impuse de Imperiul Rus și continuate de URSS. Ea nu are continuitate istorică pe acest teritoriu înainte de 1812 – ci doar continuitate de subordonare față de diferite forme ale puterii rusești.
Ar fi bine să se știe că Nicolae Cantarean s-a autointitulat, printr-o fraudă teologică grosolană, „Mitropolit al Întregii Moldove”, cu aluzii expansioniste clare spre Moldova istorică de peste Prut (în timp ce acolo deja exista o mitropolie legală a Moldovei și Bucovinei). Abordarea este absolut identică proiectului politic al Kremlinului – Partidul „Moldova Mare”, cu aceleași aluzii la pretenții teritoriale față de România.
Cârdășia Bisericii ruse din Moldova, iar mai exact a Mitropoliei lui Vladimir, cu coloana a cincea (indiferent cum se numesc – comuniști, socialiști, stataliști etc.), se pare că e un secret doar pentru conducătorii noștri. În realitate, marea parte a bisericilor controlate de Cantarean au fost transformate în filiale ideologice ale coloanei a cincea a Rusiei, iar preoții – în comisari ai acestui partid. Cu excepțiile de rigoare, bineînțeles, care confirmă regula. Sunt în Mitropolia lui Vladimir și preoți minunați, adevărați păstori, care nu intră în cârdășie cu putinismul. Dar acum nu despre ei e vorba, ci despre acel batalion de „politruci” infiltrați în biserici cu blagoslovenia KGB-ului, pe care îl conduce colonelul Nicolae Cantarean, alias „Mitropolitul Vladimir”.
Îmi amintesc că, în perioada „de aur” a guvernării comuniste, Mitropolitul Vladimir a publicat pe banii statului o Biblie unde, în „Cuvânt înainte”, l-a trecut pe foaia de titlu (!) pe Vasile Tarlev, cu mențiunea: „Această Dumnezeiască și Sfântă Scriptură a văzut lumina tiparului cu bunăvoința și susținerea dlui Vasile Tarlev, prim-ministrul Republicii Moldova.”
Dar, dacă tot scriem pe toate gardurile că suntem în război hibrid și plasăm dronele rusești pe scările Ministerului de Externe, de ce nu conștientizăm faptul că Mitropolia Moldovei, alături de trupele ruse de ocupație din Transnistria și partidele pro-ruse din Parlament, reprezintă, în realitate, structuri de ocupație ale Federației Ruse în Republica Moldova?
Rolul unei biserici controlate de un stat agresor într-un război hibrid este esențial, strategic și profund subversiv. În doctrina militară rusă, componenta religioasă nu este un element decorativ, ci un instrument perfect integrat în arsenalul operațiunilor informaționale. Filiala bisericii ruse din Moldova, zi de zi, prin clericii ei, legitimează moral agresiunea rusească, dezinformează și manipulează masele, subminând coeziunea internă. Mesajul este mereu același: „Voi nu sunteți parte din Occident, voi sunteți ai noștri”. Exact ce urmărește agresorul – distrugerea loialității față de propriul stat.
Poate ar fi cazul să ne amintim cine compromite metodic, duminică de duminică, prin bisericile controlate, ideea integrării europene – speriind oamenii simpli că, odată ajunși în UE, „copiilor noștri le va fi schimbat sexul”. Din considerente etice, nu voi reproduce aici toate porcăriile pe care preoțimea din subordinea lui Cantarean le spune oamenilor din sate despre președinta Maia Sandu.
Dar dacă tot urmăm îndemnul doamnei președinte de a vorbi adevărul: suntem oare conștienți că, dacă ar fi câștigat alegerile partida pentru care a lucrat cetățeanul „Mitropolitul Vladimir”, la guvernare ar fi revenit unul dintre vechii prieteni de nădejde ai mitropolitului – Igor Dodon sau „preacuviosul mucenic de «Bucuria»” Vasile Tarlev?
Revenirea partidei rusești la guvernare nu a avut loc pentru că mulți oameni și-au pus obrazul, imaginea și numele pentru a sprijini în aceste alegeri opțiunea pro-europeană – inclusiv cu scopul de a ne debarasa de „Cantareni”, „Markeli” și toată promiscuitatea aceasta de securiști în sutane care, de decenii întregi, otrăvesc mințile și sufletele oamenilor noștri.
Și, pe final: la ce bun tot spectacolul acesta cu „războiul hibrid”? La ce bun să tot umblăm cu vorbăraie despre reziliență, să convocăm ședințe ale Consiliului Național de Securitate, unde discutăm doct despre „amenințări hibride” și „influență malignă”, dacă, la prima ocazie, tot încolo ne trage inima – în brațele simbolice ale Rusiei?
Vreau să anticipez reacțiile cârcotașilor care îmi vor sări în replică spunând că premierul s-a întâlnit „de bifă” și cu Înaltpreasfințitul Petru, Arhiepiscop al Chișinăului, Mitropolit al Basarabiei și Exarh al Plaiurilor.
Cei care susțin că premierul „a echilibrat” lucrurile întâlnindu-se și cu Mitropolitul Basarabiei nu înțeleg esența problemei. Nu poți sluji și lui Dumnezeu, și lui Mamona în aceeași zi, doar pentru a bifa un echilibru de protocol. Nu poți scuipa în curtea Europei dimineața și să aprinzi lumânări spre Occident după-amiaza. Este ca și cum te-ai întâlni cordial cu Vladimir Putin și, pentru „echilibru”, ai da o fugă să-l saluți pe Zelenski. Echilibrul nu poate fi construit pe minciună.
Chiar nu am înțeles noi, după 24 februarie 2022, că nu mai este loc pentru nicio iluzie?
Chiar nu pricepem că, fără o asanare clară a spațiului nostru de influență ideologică rusească, nu vom reuși nimic?
Degeaba întreținem o armată de polițiști, degeaba închidem posturi propagandistice rusești dacă lăsăm rușilor controlul ideologic al poporului nostru prin intermediul bisericii, care intoxică duminică de duminică oamenii cu minciuni și falsuri.
Încercarea de a ședea pe două scaune nu duce niciodată la nimic bun. S-au ars ucrainenii cu asta până când le-au ocupat un sfert de țară și au omorât sute de mii de oameni nevinovați. Abia după asta s-au dumerit și au început să curețe spațiul lor spiritual de influența rusă. Abia după asta au interzis filiala rusească a bisericii ortodoxe.
Noi ce mai așteptăm? Ce trebuie să se mai întâmple ca să înțelegem că nu putem, la nesfârșit, să cochetăm cu UE în timp ce umblăm la braț cu securiști în sutane care torpilează valorile noastre zi de zi?
Putem organiza ședințe ale Consiliului Național de Securitate de trei ori pe zi. Putem adopta sute de planuri, cumpăra zeci de radare, dar nimic substanțial nu se va schimba atâta timp cât nu vom fi sinceri cu noi înșine – până când nu vom răspunde, onest și fără ocolișuri, cine suntem noi, de unde venim, încotro mergem și ce vrem, de fapt, de la lumea asta.
P.S. Și, dacă tot vorbim despre adevăruri spuse până la capăt: în martie 2023, Igor Grosu, președintele Parlamentului și liderul PAS, promitea public retrocedarea blocului II al Bibliotecii Naționale către Mitropolia Basarabiei, în baza inițiativei legislative nr. 57 din 6 martie 2023. Clădirea respectivă – fostul Seminar Teologic – a fost acaparată abuziv în perioada ocupației sovietice. O rană istorică reală, nu inventată.
Întrebarea firească este: cum rămâne, totuși, cu această inițiativă legislativă?
(Alexandru T[nase, Cotidianul.md, 4 decembrie 2025)
