Marea Unire de la 1918 a este expresia cea mai înaltă a geniului istoric al poporului român și momentul în care națiunea noastră a reușit să își așeze destinul în acord cu aspirațiile sale firești. Acest act fundamental nu a fost doar rodul unui context geopolitic favorabil, ci, mai ales, rezultatul voinței și a curajului elitei românești din toate provinciile. Basarabia, prin fruntașii săi vizionari, a deschis drumul reîntregirii, asumându-și prima torță a unității naționale în clipa de mare izbeliște.
Totuși, vitregiile istoriei au făcut ca Basarabia să fie și provincia românească care a suportat cel mai lung, dureros și nedrept exil istoric. Astăzi, la peste un secol de la 1918, această parte a românimii rămâne singura desprinsă de statul ei firesc, iar consecințele acestei rupturi sunt vizibile în multiplele probleme structurale și existențiale ale Republicii Moldova – un stat fragil, vulnerabil și supus permanent presiunilor geopolitice.
Aceste realități nu exprimă doar dificultățile unui stat tânăr, ci evidențiază neconcordanța profundă dintre identitatea istorică și construcția politică actuală. Existența Republicii Moldova ca stat separat de România rămâne, din perspectiva logicii istorice, culturale și geopolitice, o anomalie prelungită.
Astăzi, când se conturează o nouă ordine mondială, mai mult bazată pe forță și nu pe drept, Republica Moldova – stat mic, fără garanții de securitate reale și prins între agendele geopolitice rivale – riscă să cadă din nou în sfera de subordonare a imperialismului rus revanșard. Lecțiile istoriei sunt clare: niciodată partea Moldovei dintre Prut și Nistru nu a rezistat în fața marilor cutremure geopolitice fără sprijinul întregii națiuni române.
În acest context, unica soluție durabilă și cu adevărat salvatoare este asumarea lucidă a lecției fundamentale a anului 1918: REÎNTREGIREA prin unirea Republicii Moldova cu România.
Din acest motiv, astăzi, 1 decembrie, venim cu următoarele sugestii pentru clasa politică românească de pe ambele maluri ale Prutului:
– Politicienilor de la Chișinău le revine datoria istorică de a depăși interesele de grup, calculele personale și temerile conjuncturale. Ei trebuie să servească interesul suprem al poporului pe care îl reprezintă – un viitor sigur, prosper și demn, posibil doar prin reunificare.
– Politicienilor de la București le revine obligația de a depăși complexele unui stat tratat uneori periferic în Uniunea Europeană și de a aborda deschis și curajos, inclusiv în plan internațional, obiectivul legitim al reîntregirii naționale. România nu poate cere respect în Europa dacă ezită să își susțină propriul proiect istoric fundamental.
Ziua de azi nu este una obișnuită. Trăim un moment de profundă reașezare a lumii. În astfel de clipe, popoarele care știu ce vor și acționează unit sunt cele care își consolidează viitorul. România are acum ocazia să își exercite dreptul istoric la reîntregire și să demonstreze încă o dată că momentele astrale ale istoriei îi sunt prielnice atunci când este solidară și hotărâtă.
Vine un timp când istoria nu mai așteaptă.
Acel timp este acum!
Chișinău
1 decembrie 2025
