Timp de 5 ani am lucrat cu el și echipa Acțiunea 2012 pentru reîntregirea celor două state românești, din poziția de simplu membru până la a fi vicepreședinte diaspora al platformei a cărei președinte era GS.
Pe scurt, în 2013 eram deja de ani buni în Roma, Italia, unde munceam și eram și studentă la Facultatea de științe politice Roma Tre. Simțeam nevoia să mă implic, să schimb percepția negativă care plana asupra românilor din Italia supusă sistematic la tot felul de linsaje mediatice din cauza unor fapte criminale ale unor conaționali. Acestea dădeau naștere la sentimente de ură rasială si instigare, exploatate politic din plin atunci de Salvini, actualul prieten al lui Simion. Așa am ajuns să cunosc și comunitatea basarabeană din Roma, foarte activă din punct de vedere cultural, cu rădăcini puternic românești, deși mulți dintre ei nici măcar nu aveau cetățenia română. Erau bine ancorați în realitatea societății italiene, dar în același timp păstrau și promovau tradițiile și orice era românesc cu o dedicare pe care o poți vedea doar la cei care au fost ținuți izolați pe nedrept de patrie.
Eu eram un fel de liant între mișcarea unionistă din țară și cei din diaspora, tăvălugul era pornit, ne constituiam pe filiale Acțiunea 2012 pe țări și deja în 2015 am coordonat primul congres al diasporei unioniste la București , în Parlamentul României. În 2016 a urmat al doilea congres al diasporei la Chișinău, pe 27 martie, iar pe 1 decembrie manifestația unionistă de la Bruxelles. Am adunat în jurul ideii reîntregirii mii de membrii și zeci de asociații din Europa și SUA, am organizat conferințe și dezbateri în universități, unde participau scriitori, profesori universitari, studenți etc. Încet se contura o comunitate din afara țării favorabilă unirii, tot mai numeroasă și închegată.
Aș putea să scriu zeci de pagini în care să evidențiez toate aspectele pozitive din acei ani, dar scopul meu este altul, acela de a deschide ochii celor care, ca și mine, au crezut orbește în omul George Simion, pe care l-am identificat cu cauza, pentru care am girat și pe care l-am adus în casele românilor din diaspora. Chiar dacă îi vedeam derapajele autoritare, îl justificam prin faptul că scopul scuză
mijloacele, pentru că împresia generală era că lucrurile se mișcau în direcția unionistă, iar scopul pentru noi era măreț. Recunosc că era un fel de zombare în acei ani și nu-mi explic loialiatea față de un lider carismatic, dar cu profil de abuzator, decât prin faptul că ne atrage ceea ce ne aseamănă în suferiță și chiar dacă ne simțim amenințată integritatea, trecem cu vederea, mizând pe convingerea că își va ține promisiunile.
Discursul cu “îi aducem acasă pe frații basarabeni” de atunci, azi s-a transformat în “îi aducem acasă pe românii din diaspora”. Dacă atunci vorbea de redarea demnității prin reîntregirea neamului, astăzi ne vorbește de redarea demnității prin reîntregirea cu diaspora.
Este fix același discurs din anii mișcării unioniste, transpus azi în discurs emoțional politic. Repararea unei nedreptăți istorice atunci, s-a tranformat acum în salvarea poporului român de la nedreptatea la care este supus de 35 de ani de către sistem. Există încă multă nedreptate și abuz în societatea românescă, dar GS nu e salvatorul, ci e doar un speculant. Promisiunile de justiție socială și economică, de restaurare a adevărului și dreptății sună tare bine, așa-i? Cum să nu-l votezi pe cel care îți promite că le va rezolva pe toate, pe cel care îți ia povara responsabilității de pe umeri? Pe cel care vorbește pe limba ta, care îți validează durerea de popor neascultat, nedreptățit, rănit, pe cel care promite să repare ce e stricat.
Așa cum a dus în derizoriu idea unirii, fix, dar fix la fel va face cu orice promisiune de azi. George încă este văzut de mulți din România ca un lider salvator, dar a decăzut complet în fața fraților de peste Prut, unde este asociat cu Iurie Roșca, alt lider carismatic unionist din anii 90, azi un pro-rus convins, prieten cu Dughin. Pe ei i-a tradat, așa cum va trăda și România după ce își va atinge scopul. Dintotdeauna și-a dorit să stea la masa celor puternici și, ca să ajungă acolo, va face absolut orice compromis posibil. Știu că pentru o bună parte din conaționalii noștri sunt absolut acceptabile metodele lui, poate pentru că se identifică în acest tipar violent, unde agresivitatea este vazută ca o demonstrație de putere, dar mai știu că, pentru și mai mulți dintre noi e importantă busola morală și nu vom permite să fie exploatată enorma frustrare îndreptățită a societății de către cei care mai întâi o alimentează, ca mai apoi să profite de pe urma ei.
Dacă un popor deja traumatizat își va alege liderul în baza unor promisiuni deșarte, se va simți iar înșelat și va trebui să treacă mult timp de acum încolo ca să putem reconstrui o societate bazată pe încredere. Sistemele autoritare promit mult și furnizează puțin (vezi cazul Orban în Ungaria). Paguba va fi imensă și de aceea eu nu vreau să tac.
Este datoria mea morală să-mi cer iertare în fața diasporei: nu am știut că se va folosi și de durerea voastră! Am crezut și eu în promisiunile lui cu reîntregirea neamului și am dedicat ani din viața mea cauzei, iar dezamăgirea a fost atât de mare, încât m-am îndepărtat de orice formă de activism, la fel cum s-au risipit atâția oameni buni cu care am colaborat în toți acei ani și mișcarea unionistă a fost compromisă pentru mulți ani de acum înainte!
Vă cer iertare pentru că, și cu aportul meu, diaspora unionistă s-a transformat în diaspora auristă! Mai departe, cine vrea să aduca o mărturie despre această transformare, cum a continuat manipularea și șantajul emotional la nivel de diaspora, cum s-a folosit cauza în continuare ca justificare a diferitelor alianțe dubioase, are toată susținerea mea, pentru că sunt prima care pledează vinovată. Cu toții am conștientizat profilul moral al lui George Simion, dar am tăcut și acceptat.
Eu sper să nu fie prea târziu, simt că poporul ăsta român are încă resurse de a se salva!
(Pagină Facebook Alina Ieremciuc, 10 mai 2025)
