Amploarea războiului sondajelor din ultimele săptămâni denotă o realitate îngrijorătoare: nimeni nu mai poate anticipa cu certitudine rezultatul scrutinului din 28 septembrie. Cursul european al Republicii Moldova atârnă de un fir de ață subțire pe motiv că PAS riscă să piardă majoritatea parlamentară sau, în cel mai optimist scenariu, să o păstreze la limită, cu o guvernare fragilă, supusă crizelor politice interminabile și blocajelor parlamentare. O asemenea majoritate șubredă nu poate susține reformele cardinale de care Republica Moldova are nevoie. În aceste condiții, rezultatul scrutinului va fi hotărât de capacitatea forțelor pro-europene de a se mobiliza și depăși fragmentarea pe interior.
Realitatea matematicii electorale
Potrivit estimărilor sociologice, potențialul unei majorități pro-europene se ridică la circa 60 de mandate – reieșind din faptul că aproximativ 60% dintre cetățeni se declară favorabili orientării europene. Problema însă nu este aritmetica, ci distribuția voturilor, iar golul apărut între potențialul teoretic și realitatea politică doar strategia corectă îl poate umple.
Problema fundamentală nu constă în lipsa susținerii pentru vectorul european, ci în fragmentarea acestei susțineri și, mai grav, în tendințele absenteiste care se manifestă în segmente sensibile ale electoratului pro-european. Partidul Acțiune și Solidaritate, prin erodarea imaginii sale pe parcursul perioadei de guvernare, a generat un număr semnificativ de dezamăgiți care fie s-au îndreptat spre alte opțiuni politice, fie au adoptat o poziție pasivă, absenteistă.
Dilema unionistă și riscul absenteismului
Cel mai vulnerabil segment în această ecuație îl reprezintă electoratul unionist – cel mai consecvent pro-european din spectrul politic moldovenesc. Acest segment, dezamăgit de politicile identitare deficitare ale PAS și de lipsa unei agende românești clare, prezintă predispoziții absenteiste alarmante.
Paradoxul dramatic al acestei situații constă în faptul că cei mai pro-europeni alegători riscă să nu participe la votul care va decide soarta cursului european al țării. Este o ironie cruntă a istoriei politice moldovenești: unioniștii, cei mai fideli susținători ai integrării europene, ar putea să se regăsească, prin neprezentarea la urne, printre responsabili pentru eșecul acestui proiect.
Pierderea voturilor unioniste ar însemna pierderea unor mandate prețioase
Segmentul dur unionist nu răspunde propagandei votului exclusivist pro-PAS. El demonstrează predispoziția fie să voteze pentru Blocul Unirea Națiunii (BUN) – singurul proiect politic și electoral care a răspuns îndemnului categoric al unioniștilor privind imperativul coagulării forțelor pro-românești din societatea moldovenească, – fie va rămâne în tabăra absenteistă. Or, pierderea voturilor unioniste ar însemna pierderea unor mandate prețioase pentru viitoarea majoritate pro-europeană.
În acest sens, votul pentru BUN nu trebuie interpretat ca un vot contra PAS, ci ca unul complementar. Doar BUN poate readuce la urne electoratul unionist absenteist, pentru ca niciun vot de pe acest segment să nu fie pierdut în detrimentul cauzei europene. În acest context, Blocul Unionist Național nu reprezintă o alternativă la PAS, ci complementul necesar pentru maximizarea votului pro-european. Segmentul dur unionist, care rămâne impermeabil la apelurile pro-PAS, are nevoie de o opțiune politică care să-l mobilizeze să-l aducă la urne. De fapt, votul pentru BUN constituie o strategie de maximizare a potențialului electoral europenist și nu o competiție destructivă între aliați naturali.
Logica interesului strategic
Din perspectiva strategiei electorale, PAS ar trebui să fie cel mai interesat ca BUN să depășească pragul electoral și să aducă în parlament mandatele suplimentare necesare pentru o majoritate pro-europeană solidă. Fără această contribuție, PAS riscă să piardă majoritatea parlamentară sau să dețină o majoritate la limită, nefuncțională pe termen lung.
O majoritate parlamentară șubredă nu permite implementarea reformelor cardinale necesare pentru parcursul european al țării. Crizele parlamentare interminabile și instabilitatea guvernamentală ar deveni inevitabile, compromițând întregul proiect de modernizare europeană a Moldovei.
Argumentul legitimității democratice
Prezența BUN în Parlament ar elimina și unul dintre principalele argumente ale forțelor antieuropene – acuzația de falsificare a rezultatelor electorale. O majoritate pro-europeană diversificată, care include și reprezentanți ai segmentului unionist, ar conferi o legitimitate democratică incontestabilă noii guvernări.
Responsabilitatea istorică a unioniștilor
Acum, totul depinde de clarviziunea unioniștilor și de sentimentul lor al responsabilității politice. Această responsabilitate izvorăște din conștiința și demnitatea națională românească, din înțelegerea faptului că momentele istorice decisive cer sacrificii și gesturi de înțelepciune politică.
Unioniștii se află în fața unei alegeri cruciale: să rămână prizonieri ai dezamăgirii și să contribuie involuntar la eșecul cursului european, sau să demonstreze maturitate politică și să devină salvatorii acestui curs prin mobilizarea masivă în favoarea BUN.
Concluzie: Testul autenticității unioniste
Doar adevărații unioniști, nu cei de conjunctură, vor înțelege că votul pentru BUN reprezintă cea mai eficientă modalitate de salvare a cursului european al Republicii Moldova la aceste alegeri. Este testul suprem al autenticității unioniste: să pui mai presus interesul strategic al națiunii decât orgoliile sau dezamăgirile momentane.
Cursul european al Moldovei poate fi salvat, dar numai prin înțelegerea faptului că unirea face puterea, iar în politică, ca și în viață, perfectul este dușmanul bunului. Unioniștii au puterea să facă diferența. Întrebarea este dacă vor avea și înțelepciunea s-o facă
