Deschiderea negocierilor „tehnice” – doar atât poate oferi pe moment UE R. Moldova. Chiar dacă toate rapoartele UE vizând progresele Chișinăului sunt favorabile şi Maia Sandu este aplaudată la Bruxelles
Republica Moldova nu figurează în concluziile Consiliului Afaceri Externe al UE din 15 decembrie. Nu există consens la nivelul UE în privința decuplării Moldovei de Ucraina în faza deschiderii oficiale a negocierilor pe clustere. Nu doar Ungaria blochează procedura pentru Moldova prin opoziția regimului Orban față de Ucraina. Oficial, Ungaria nu se opune aderării Moldovei la UE. Ungaria blochează Ucraina. Dar există state membre ale UE care se simt amenințate militar de Rusia și care percep rezistența Ucrainei ca pe o garanție reală de securitate pentru sine. Aceste țări consideră că o eventuală decuplare a Moldovei de Ucraina ar fi percepută ca o abandonare a Ucrainei de către UE, iar asta ar demoraliza foarte mult Kievul, mai ales în contextul presiunilor distopice asupra lui Volodimir Zelenski din partea SUA pe tema războiului.
Așteptările în Moldova sunt uriașe – dezamăgirea ar fi pe măsură
Dar nici să nu-i ofere nimic Moldovei UE nu poate, după ce moldovenii au votat pro-UE în patru scrutine consecutive și li s-a promis semnarea tratatului de aderare la UE în 2028 . Moldovenii înțeleg că „fereastra de oportunitate” (de care depinde pacea și prosperitatea) pentru țara lor este foarte îngustă – de cel mult 4 ani – și se poate închide din considerentele geopolitice care, de-a lungul istoriei, i-a mai aruncat pe moldoveni în câteva rânduri sub cizma rusească. Neînceperea negocierilor oficiale cu Moldova în acest moment este prețul solidarității cu Ucraina plătit de Moldova și UE – un preț răsplătit cu vieți și sacrificiu de către ucraineni, pentru ca Moldova și UE să beneficieze în continuare de pace. De pace, dar nu și de liniște!
Deschiderea negocierilor „tehnice” UE-Moldova pe clusterele 1, 2 și 6 (statul de drept, combaterea corupției, consolidarea instituțiilor democratice, piața internă și afacerile externe) oferă Chișinăului posibilitatea să înainteze în ritm accelerat pe întrunirea condițiilor de aderare ca și cum negocierile ar fi fost deschise oficial. Chișinăul va beneficia de tot sprijinul financiar și tehnic necesar pentru modernizarea țării și realizarea reformelor pentru aderare, doar că formal se așteaptă consens la nivelul UE în privința deblocării situației legate de Ucraina. În acest sens, toate speranțele sunt legate de alegerile din 2026 din Ungaria. Dacă aceste alegeri nu vor genera o schimbare de atitudine a Ungariei în cadrul UE față de Ucraina, Bruxellesul va trebui să identifice mecanisme noi care să asigure extinderea Uniunii.
Răgaz pentru Chișinău să soluționeze două probleme mari
Între timp, Chișinăul trebuie să declanșeze câteva mecanisme orientate spre reintegrarea țării. Ele nu sunt comunicate deocamdată public, dar autoritățile au anunțat că vor fi făcute publice în scurt timp. Mai mult, se lucrează chiar la un plan guvernamental de reintegrare a țării, care va fi supus dezbaterilor publice. Deocamdată se cunoaște neoficial doar faptul că prețul reintegrării țării ar fi de 3 miliarde de euro în următorii trei ani și că evoluțiile din Ucraina ar putea grăbi acest proces, iar Chișinăul trebuie să fie pregătit, dar nu are bani.
O altă misiune dificilă îi revine diplomației de la Chișinău. În pofida rapoartelor pozitive ale Comisiei Europene vizând Moldova și a declarațiilor încurajatoare ale înalților oficiali europeni despre șansa europeană a Moldovei, ultimul „Eurobarometru” publicat de Comisia Europeană în septembrie 2025 arată că în 8 state membre sprijinul pentru o potențială aderare a Moldovei la UE este sub 50%. Prin urmare, Chișinăul ar trebui să utilizeze răgazul apărut din cauza blocajului Ungariei în raport cu Ucraina, pentru o „ofensivă” diplomatică asupra statelor membre UE în care încă mai predomină stereotipurile și frica generată de propaganda rusească precum că aderarea Moldovei ar aduce mai multă insecuritate Uniunii Europene.
Răgaz și pentru Rusia să-și recalibreze forțele maligne
Pe de altă parte, acesta este un răgaz și pentru Rusia, care a eșuat electoral pe toate fronturile în Republica Moldova, iar acum lucrează la reconfigurarea vectorilor de influență. Anul 2026 ne va arăta mai clar care sunt acești noi vectori ai Kremlinului în raport cu Moldova. Ultimele observații arată însă că propaganda rusească și-a întărit cel puțin două linii de atac: pe de o parte va încerca să alimenteze dezamăgirea moldovenilor față de UE, spunându-li-se că UE vede Moldova doar ca pe o zonă-tampon, nu ca pe un membru cu drepturi depline al UE. În acest sens, neînceperea negocierilor oficiale cu UE până la sfârșitul anului 2025 (așa cum s-a promis în ultima campanie electorală din Moldova) amplifică această narațiune rusească. O altă linie deja vizibilă de atac a Kremlinului în ceea ce privește Moldova este penetrarea think tank-urilor europene specializate în cercetare și analiză politică și lansarea de pe aceste platforme a unor mesaje descurajante pentru Moldova cu mediatizarea lor metodică prin intermediul agenților politici pro-ruși de la Chișinău și a canalelor locale de propagandă, inclusiv așa-zis „suveraniste”.
Ținta noii strategii rusești în raport cu Moldova este pregătirea terenului pentru un rezultat negativ la referendumul ce va preceda decizia de aderare a Moldovei la UE, dar și coagularea unui pol politic pro-rus, cu oameni noi, inclusiv cu viziuni fals-unioniste și fals-proeuropene, în vederea preluării controlului politic asupra Republicii Moldova, pentru a-i bloca aderarea la UE.
Vitalie Călugăreanu, DW, 16 decembrie 2025
