Vladimir Socor, una dintre cele mai respectate voci în analiza spațiului ex-sovietic, s-a stins din viață la 9 august 2025, la München. Prieten devotat al României și Republicii Moldova, a fost un apărător neobosit al libertății și un critic ferm al imperialismului rus.
Am aflat cu profundă tristețe de trecerea la cele veșnice a lui Vladimir Socor (3 august 1945 – 9 august 2025), un prieten drag și un aliat de nădejde al României și al Republicii Moldova.
Dacă după materialele de la Radio Europa Liberă îl cunoșteam după nume încă din anii de facultate, apoi, personal, am avut prilejul de a-l întâlni la o conferință la Haga, în anul 2001. A fost un profesionist impecabil și un om cu înalte calități morale, gata să apere adevărul chiar și atunci când acesta incomoda pe mulți.
Născut la București, într-o familie de intelectuali legați de nomenclatura comunistă, Vladimir a ales să urmeze un drum opus ideologiei în care crescuse. Absolvent al Facultății de Istorie a Universității din București, și-a continuat studiile la Columbia University din New York, unde a obținut titlul de Master of Philosophy în istoria Europei de Est. În 1972 a părăsit România, alegând libertatea în locul compromisului, într-o vreme când acest pas era rar și riscant.
A devenit una dintre vocile distincte ale Radio Europa Liberă la München (1983–1994), unde analizele sale pătrunzătoare despre România, Republica Moldova și spațiul ex-sovietic au inspirat curaj și luciditate. Din 1995, a activat la Jamestown Foundation din Washington, iar ulterior ca analist independent și Senior Fellow al aceleiași fundații, cu articole publicate constant în Eurasia Daily Monitor și Wall Street Journal Europe.
A fost recunoscut internațional pentru competența sa în problemele fostei Uniuni Sovietice, Caucazului de Sud și Asiei Centrale, pentru analiza conflictelor înghețate și pentru evaluările lucide privind politicile energetice și de securitate ale Rusiei.
La începutul anilor 2000, s-a implicat activ în promovarea cauzei aderării României la NATO, explicând în cercurile politice și academice din Occident importanța strategică a acestei decizii pentru securitatea întregii regiuni.
Descris de jurnalistul Edward Lucas drept „hawkish pro-Moldovan”, Vladimir Socor a fost un critic ferm al expansiunii imperiale ruse și un susținător neobosit al suveranității și integrității teritoriale a Republicii Moldova. În anul 2003, a avut un rol esențial în mobilizarea politicienilor din opoziție și a opiniei publice din Moldova, precum și a comunității internaționale, împotriva „Planului Kozak” de federalizare a Moldovei, contribuind decisiv la eșuarea acestuia și împiedicând legalizarea prezenței militare ruse pe teritoriul Republicii Moldova.
A combătut cu argumente bine documentate politicile OSCE care, în opinia lui, perpetuau status quo-ul în Transnistria, și nu s-a ferit să intre în dezbateri dure atunci când era vorba de principii.
Pentru mine, dl. Socor a fost mai mult decât un analist strălucit: a fost un prieten adevărat. În conversațiile noastre, am găsit întotdeauna un amestec de memorie istorică excepțională, ironie fină și o claritate a gândirii rar întâlnită. Îi datorăm mult pentru modul în care a dus în spațiul public occidental cauza libertății românilor din cele două state românești – România și Republica Moldova.
Astăzi, când ne despărțim de el, rămâne moștenirea sa intelectuală, dar și exemplul personal al unui om care nu s-a temut niciodată să spună lucrurilor pe nume.
Drum lin, prietene! Ai fost o voce a libertății într-o lume adesea asurzită de zgomotul minciunii și manipulării. Și așa vei rămâne în amintirea noastră.
