Ieri, la București, în cadrul Salonului Internațional de Carte „Bookfest”, ediția a XVIII-a, a avut loc lansarea volumului „1918. Unirea Basarabiei cu România de-a pururi și totdeauna – aspecte politice, economice, culturale și militare”, semnat de profesorul universitar dr. Ion Giurcă. Evenimentul s-a bucurat de prezența unor istorici, universitari, diplomați, oameni de cultură și reprezentanți ai publicului larg, aducând în prim-plan o lucrare fundamentală pentru înțelegerea Unirii Basarabiei cu România.
Lucrarea, publicată la editura Lexon-Prim, cu sprijinul Ministerului Culturii, aduce o contribuție remarcabilă în istoriografia românească și basarabeană prin abordarea minuțioasă și multidisciplinară a contextului în care a fost posibil actul din 27 martie 1918. Prin peste 600 de pagini dense și documentate, autorul analizează nu doar realitățile politice ale vremii, ci și dimensiunile militare, culturale și religioase ale procesului de unificare.
Una dintre cele mai valoroase contribuții ale acestui volum este reabilitarea, prin fapte și documente, a rolului jucat de Armata Română în Basarabia. Adesea denigrată de propaganda sovietică sau trecută sub tăcere în istoriografia postbelică, prezența militară românească din iarna și primăvara anului 1918 este prezentată aici cu exactitate, cu toate riscurile, limitele, dar și meritele sale incontestabile. Profesorul Giurcă ne oferă o radiografie a deciziilor strategice, a relațiilor cu autoritățile moldovenești, a operațiunilor desfășurate în teritorii instabile, unde frontierele nu erau doar geografice, ci și ideologice.
Profesorul Giurcă nu ignoră nici rezistențele externe față de Unire și analizează cu obiectivitate reacțiile Ucrainei, ale Rusiei sovietice, dar și ale marilor puteri occidentale. În acest sens, volumul oferă o imagine echilibrată asupra contextului internațional, fără a minimaliza niciuna dintre forțele implicate.
Volumul scoate în evidență și dimensiunea culturală a Unirii, conținând pagini remarcabile dedicate lui George Enescu, Mihail Sadoveanu, clerului basarabean și mitropolitului Nicodim Munteanu. Acestea arată că unirea nu s-a făcut doar cu baioneta sau cu pana, ci și cu vioara, cu crucea și cu cuvântul rostit în limba română, în biserică și în școală. Această dimensiune – adesea uitată sau ignorată – este esențială. Nu poți uni un teritoriu dacă nu unești și inimile oamenilor. Iar unirea culturală a Basarabiei cu România a fost la fel de grea și la fel de necesară ca cea politică. Într-un spațiu în care rusificarea și suprimarea identității au lăsat urme adânci, restaurarea memoriei naționale prin carte, artă și liturghie a fost un act de reconstrucție a sufletului românesc.
Volumul profesorului Ion Giurcă apare într-un moment de reevaluare a trecutului și de reconfigurare a realităților geopolitice din regiune. În acest context, mesajul implicit al lucrării este unul de responsabilitate istorică: Unirea din 1918 nu a fost un accident, ci rezultatul voinței populare, al solidarității românești și al efortului conjugat al elitelor politice, culturale și militare.
Așa cum a subliniat unul dintre vorbitori la eveniment, „această carte nu este doar o operă de istorie, ci și un act de memorie, de demnitate și de reafirmare a unui adevăr istoric în fața mistificării și a tăcerii complice.”
