Problema respectului față de limba română pornește de la părinți, din familie; apoi vin școala, societatea și instituțiile. Limba nu se apără doar prin decrete și legi, ci prin demnitatea celor care o vorbesc și prin fermitatea celor care refuză să accepte batjocura.
Când cetățeanul tace în fața abuzurilor, fărădelegea devine regulă. Când instituțiile tolerează încălcarea legii și a demnității naționale, ele devin complice și parte a problemei.
Din păcate, nicio legislație de pe planetă nu-l poate face pe individ mai uman dacă el alege să fie o brută. Fiara își ascunde colții în societate, dar, cu prima ocazie, te va sfâșia. De aceea este o crimă ca societatea să urmeze brutele și să le transforme în etalon sau modele.
Brutele, „vagabonzii, canaliile și bomjii politici”, boschetarii partinici, mediocritățile și nulitățile consideră că a bolmoji câteva cuvinte în limba rusă îi deosebește de turma lor, îi face superiori. O sminteală veche, șovină, moștenită de la imperiu și de la homo sovieticus!
A vorbi limba română în spațiul public, pe pământul tău, înseamnă, pur și simplu, respect față de sine, față de mama care te-a învățat să vorbești. Indiferent dacă ești academician, ministru, vidanjor sau pierde-vară, fiecare a început să vorbească în limba mamei care l-a născut. De aceea, peste tot în lume se spune „limba maternă”, adică limba mamei. Rețineți: nepăsarea și lipsa de atitudine ale cetățenilor nasc abuzuri și monștri!
