Treizeci și șase de state și Uniunea Europeană s-au angajat, la inițiativa Consiliului Europei și a Kievului, să înființeze o instanță specială destinată să îl judece pe Vladimir Putin pentru invadarea Ucrainei.
LE MONDE (Franța), 16 mai 2026 – La Kiev, momentul este descris drept „o zi istorică”. Treizeci și șase de state, majoritatea europene, împreună cu Uniunea Europeană, s-au angajat vineri, 15 mai, în cadrul reuniunii anuale a miniștrilor de externe ai Consiliului Europei, desfășurată anul acesta la Chișinău, în Republica Moldova, să creeze un tribunal special pentru crima de agresiune împotriva Ucrainei.
Este pentru prima dată de la procesele de la Nürnberg (1945–1946), în Germania, și de la Tokyo (1948), în Japonia, organizate după cel de-Al Doilea Război Mondial, când este instituit un tribunal internațional pentru judecarea crimei de agresiune. Din motive atât politice, cât și juridice, niciuna dintre cele două instanțe create sub egida Organizației Națiunilor Unite – Curtea Internațională de Justiție (CIJ), care soluționează conflictele dintre state, și Curtea Penală Internațională (CPI), care judecă genocidul, crimele împotriva umanității și crimele de război – nu putea să îl judece pe Vladimir Putin pentru agresiunea împotriva Ucrainei. În teorie, acest tribunal special va putea face acest lucru.
„Statele au făcut un pas decisiv către constituirea concretă a tribunalului special și către recunoașterea responsabilităților pentru agresiunea împotriva Ucrainei”, a declarat secretarul general al Consiliului Europei, Alain Berset. „Momentul în care Rusia va trebui să răspundă pentru agresiunea sa se apropie. Drumul care se deschide în fața noastră este cel al justiției.”
„Crima internațională supremă”
Ideea unui tribunal special pentru crima de agresiune a fost lansată la câteva zile după atacul Rusiei asupra Ucrainei, din 24 februarie 2022, de juristul și avocatul franco-britanic Philippe Sands, profesor de drept la University College London.
Într-un articol publicat pe 28 februarie în Financial Times, autorul volumului Retour à Lemberg (Albin Michel, 2017) cere deschiderea unei anchete împotriva lui Vladimir Putin pentru „crima de agresiune, concept născut la Nürnberg sub denumirea de «crimă împotriva păcii»”. Agresiunea împotriva Ucrainei este clară și lipsită de ambiguitate. Încă din 2 martie 2022, la New York, 141 dintre cele 195 de state membre ale Adunării Generale a ONU condamnau „agresiunea împotriva Ucrainei”. Kievul a preluat atunci ideea lui Sands.
Istoria crimei de agresiune începe la 20 noiembrie 1945, la Nürnberg. Puterile Aliate deschid procesul liderilor naziști și al ofițerilor celui de-Al Treilea Reich. După intense dezbateri juridice, conceptele de „crimă împotriva păcii” și „război de agresiune” sunt adoptate. În mod ironic, paternitatea conceptului îi aparține unui jurist sovietic, Aron Trainin. La Nürnberg, el este cel care introduce „agresiunea” în istoria dreptului internațional.
În hotărârea pronunțată în 1946, judecătorii au scris că „declanșarea unui război de agresiune (…) nu este doar o crimă internațională, ci crima internațională supremă”.
Marginalizat în timpul Războiului Rece, dreptul internațional revine în prim-plan în anii 1990 prin tribunalele penale internaționale pentru fosta Iugoslavie și Rwanda, apoi prin semnarea Tratatului de la Roma (1998), care a dus la crearea Curții Penale Internaționale (2002). Totuși, deși aceste instanțe judecă genocidul, crimele împotriva umanității și crimele de război, ele nu includ și crima de agresiune.
La sfârșitul lunii mai 2010, în Uganda, o negociere diplomatică condusă de Christian Wenaweser, ambasadorul Liechtensteinului la New York, insistă ca statele să activeze crima de agresiune prevăzută în statutul CPI. Marile puteri, în frunte cu Statele Unite – după invazia Irakului din 2003 – refuză ca această crimă să poată fi urmărită, spre deosebire de celelalte, din inițiativa procurorului CPI și cer ca eventualele urmăriri pentru agresiune să fie decise exclusiv de Consiliul de Securitate al ONU, unde dispun de drept de veto.
La conferința respectivă, statele participante au adoptat definiția agresiunii: „Prin crimă de agresiune se înțelege planificarea, pregătirea, declanșarea sau executarea, de către o persoană aflată în poziția de a exercita un control efectiv ori de a conduce acțiunea politică sau militară a unui stat, a unui act de agresiune care, prin natura, gravitatea și amploarea sa, constituie o încălcare manifestă a Cartei Națiunilor Unite.” Această definiție a fost inclusă în statutul Curții Penale Internaționale, însă restricțiile impuse fac ca o asemenea crimă să aibă puține șanse să fie judecată vreodată.
Ocolirea blocajului Curții Penale Internaționale
Ideea unui tribunal ad hoc pentru judecarea agresiunii împotriva Ucrainei permite astfel depășirea blocajului în care se află Curtea Penală Internațională. La rândul său, CPI a emis, începând din 2022, mandate de arestare împotriva unor lideri ruși, inclusiv împotriva lui Vladimir Putin, pentru fapte pe care judecătorii vor trebui să stabilească, dacă va exista vreodată un proces, dacă se încadrează la genocid, crime împotriva umanității sau crime de război.
Negocierile au durat patru ani, iar finalizarea acordului încă un an, după anunțul comun făcut de Ucraina și Consiliul Europei la 9 mai 2025, la Liov, și după semnarea unui acord preliminar de către președintele ucrainean Volodimir Zelenski, la 25 iunie 2025, la Strasbourg, sediul organizației paneuropene.
Christian Wenaweser salută acum decizia: „Crimele de război, crimele împotriva umanității, deportarea forțată a copiilor, atacurile asupra infrastructurii civile – toate lucrurile despre care vorbim permanent – există doar pentru că există un război. Războiul în sine este adevărata crimă.”
Philippe Sands recunoaște, la rândul său: „Nu mi-am imaginat cu adevărat că acest lucru va fi posibil.” Inițiatorul ideii tribunalului special vede în acest proiect „un răspuns pentru cei care spun că dreptul internațional a murit și că moștenirea anului 1945 a dispărut”.
Chiar dacă statele trebuie încă să ratifice proiectul tribunalului special în parlamentele naționale și să îi găsească sursele de finanțare, Kievul a salutat deja acest progres. „Facem istorie, asemenea tribunalului de la Nürnberg de acum optzeci de ani”, a declarat ministrul ucrainean de Externe, Andrii Sybiha. „Acordul face justiția inevitabilă. Putin voia să intre în istorie: va intra în istorie ca un criminal.”
Spre deosebire de Curtea Penală Internațională, tribunalul special va putea judeca un lider politic și în lipsa acestuia, în cazul în care nu este arestat.
Laureata Premiului Nobel pentru Pace din 2022, ucraineanca Oleksandra Matviiciuk, directoarea Centrului pentru Libertăți Civile, consideră și ea că „este, fără exagerare, un moment istoric. Pentru prima dată după Al Doilea Război Mondial, lideri politici și militari vor fi aduși în fața unei instanțe internaționale pentru crima de agresiune”.
Autoritățile ucrainene speră mai ales că, după patru ani de negocieri, au depășit „un punct fără întoarcere”, după cum afirmă Andrii Sybiha. Kievul cunoaște însă reticențele Statelor Unite, al căror președinte, Donald Trump, dorește un acord de pace care să includă revendicările teritoriale ale Moscovei.
Rusia, la rândul său, respinge orice idee de justiție internațională, considerând că orice conflict trebuie să se încheie prin amnistie. Iryna Mudra, consiliera președintelui Zelenski pentru justiție internațională, avertiza încă înainte de anunțul de la Chișinău că „acest lucru poate complica, desigur, negocierile de pace”, dar că „justiția nu este negociabilă, pentru că justiția garantează o pace durabilă”.
Susținătorii ideii de a judeca crima de agresiune încep deja să viseze mai departe. Existența tribunalului special pentru agresiunea împotriva Ucrainei ar putea conduce la o reformă a statutului Curții Penale Internaționale, astfel încât să fie evitat veto-ul Consiliului de Securitate al ONU? Sunt posibile și alte căi?
„Evoluțiile privind utilizarea forței în întreaga lume arată foarte clar că dreptul internațional are nevoie de un astfel de mecanism”, afirmă Wenaweser.
„Creăm un precedent”, consideră Philippe Sands. „Dacă poate exista un tribunal pentru crima de agresiune în cazul conflictului Rusia–Ucraina, atunci de ce nu și pentru Statele Unite–Iran sau Israel–Iran? Totul se înscrie în aceeași logică. Ne aflăm într-un moment al istoriei în care, pe de o parte, asistăm la o distrugere metodică a dreptului internațional și a multilateralismului, iar pe de altă parte există oameni care continuă să construiască.”
(Autor: Stéphanie Maupas și Rémy Ourdan)
Traducerea: Ruxandra Lambru /RADOR RADIO ROMANIA
