Astăzi, după unele evenimente din publicul larg, media și rețelele sociale, instituția canonică a Mitropoliei Basarabiei din Republica Moldova îndură calomnii, pierderi de imagine și, mai grav, unele forțe neprietenoase ar vedea-o linșată. Este destul de grav.
Mitropolia Basarabiei își are rădăcini de 101 ani pe acest teritoriu, cu o întrerupere, dar nu a fost niciodată uitată de Biserica Mamă a Patriarhiei Române, care a reactivat-o în anul 1992. Republica Moldova a recunoscut-o în anul 2002. Despre istoria corectă și lupta ei în acest spațiu puteți accesa pagina dată ca să vă documentați: mitropoliabasarabiei.md/istoric/
Din anul 1993 și până în prezent, preoții ei sunt bătuți, călcați în picioare, amenințați și cu arma, alungați din biserici, urâți și defăimați. Mitropolia însăși este acuzată de forțele ostile rusești sau proruse că: activează ilegal, face prozelitism, propagă ideile Bisericii Ortodoxe Române, este o „agentură străină”, unealtă a României care subminează autoritatea Statului și stabilitatea Republicii Moldova. Prin multe instanțe a trebuit să-și recunoască dreptul la existență în acest spațiu canonic, ajungând la CEDO.
La 2 octombrie 2001 au avut loc audierile publice de la CEDO, la Palatul Drepturilor Omului din Strasbourg, iar la 13 decembrie 2001, CEDO a hotărât în unanimitate că Republica Moldova a încălcat, în cazul nerecunoașterii Mitropoliei Basarabiei, art. 9 și 13 ale Convenției Europene a Drepturilor Omului. Statul a fost obligat să plătească Mitropoliei Basarabiei 20.000 euro despăgubire morală și 7.025 euro pentru cheltuielile de judecată.
Guvernul Republicii Moldova a atacat decizia CEDO și a cerut rejudecarea cazului, dar la 27 martie 2002 CEDO a respins cererea Guvernului Republicii Moldova. În acest fel, hotărârea CEDO din 13 decembrie 2001 a rămas definitivă.
Cu toate acestea, viața Mitropoliei Basarabiei a fost tulburată, în continuare, de campanii agresive, de intoleranță și de amenințări ale autorităților de stat ale Republicii Moldova și ale ierarhilor Mitropoliei Moldovei, subordonată canonic Patriarhiei Ruse.
Vreau ca fraților voștri să înțelegeți că ceea ce se relatează este o muncă enormă a unor oameni de cultură, preoți școliți și academicieni care s-au dedicat ca această Mitropolie să fie recunoscută și să-și aibă locul meritat de drept pe acest pământ. Atâtea minciuni și neadevăruri scornite și vărsate din rea intenție, înjosind-ne și umilind-ne.
Mitropolia Basarabiei a fost creată după Marea Unire de la 1918 prin ridicarea Arhiepiscopiei de Chișinău la rangul de mitropolie. Decizia înființării a fost luată în Sinodul Bisericii Ortodoxe Române din 15 noiembrie 1923. Organizarea propriu-zisă s-a făcut prin legea de organizare a BOR din 1925. Arhiepiscopul de Chișinău, Gurie Grosu, a fost ridicat la rangul de mitropolit al Basarabiei pe 21 aprilie 1928. La acea dată, jurisdicția Mitropoliei Basarabiei cuprindea arhiepiscopia Chișinăului, episcopia Hotinului și Bălților și Episcopia Cetății Albe – Ismail.
În timpul ocupației sovietice din 1940-1941, și mai apoi sub regim sovietic din 1944 până în 1992, Mitropolia Basarabiei și-a încetat activitatea, fiind înlocuită de Eparhia Chișinăului, sub autoritatea Patriarhiei Moscovei. Biserica Ortodoxă Română nu a recunoscut niciodată trecerea Basarabiei sub autoritatea canonică a Patriarhiei Ruse.
În momentul intrării tancurilor sovietice în partea de răsărit a României, Mitropolia Basarabiei cuprindea 1090 de biserici parohiale și 30 de mănăstiri. Cea mai mare parte dintre ele au fost închise, vandalizate, profanate, incendiate sau distruse complet. 57 de preoți ai Mitropoliei Basarabiei, care nu au acceptat jurisdicția impusă de Moscova, au fost martirizați prin împușcare, schingiuire sau alte forme. Alții au fost deportați în Siberia.
Așa cum Patriarhia Moscovei este ortodoxă, la fel și Patriarhia României este ortodoxă, ba mai mult, ele sunt în comuniune, adică se recunosc ca biserici surori și ierarhii lor au slujbe în comun. Este un paradox: acolo sus se recunosc, iar aici, la firul ierbii, suntem dușmani unii împotriva altora. Oare cât se poate atâta dușmănie?
Vreau să spun unora că sub poala lui Dumnezeu este loc pentru toți. Hristos nu divizează, ci ne unește.
Mitropolia Basarabiei nu ia bisericile nimănui cu sila și forța. Fiecare comunitate decide singură dacă dorește să fie în cadrul ei. Mitropolia este deschisă pentru toți care doresc să fie sub acoperământul ei, fără să fie obligați sau impuși să adere. Mitropolia Basarabiei este o mângâiere pentru cei ce se simt românește, protejându-i în valorile sale naționale din acest spațiu. Toți se simt liberi, având conștiința curată că sunt alături de neamul lor.
Îmi pare rău că unii ne văd ca ceva groaznic, dar uită să cerceteze un pic memoria și să caute pacea interioară, și atunci se vor lumina la minte și ne vor vedea aceiași frați întru Hristos. Mă uitam deunăzi cum unii strigau „România nu uita că Moldova nu-i a ta”… atât de josnic să-i vezi pe unii pe care îi cunoști că stau cu pașaport românesc în buzunar și instigă la ură, rămâi îndurerat… Oare chiar așa departe s-a ajuns?! O mână de oameni am rămas și ne dușmănim?
Vreau să-i rog pe Sfinții noștri basarabeni, moldoveni, canonizați doar de Biserica Mamă, Patriarhia Română, să mijlocească rugăciuni să ne ajute în a ne uni ca neam…
Sfânta Cuvioasă Parascheva de la Iași, Sfântul Voievod Ștefan cel Mare, Sfântul Ierarh Varlaam, Mitropolitul Moldovei, Sfântul Ierarh Dosoftei, Mitropolitul Moldovei, Sfântul Paisie de la Neamț, Sfânta Cuvioasă Teodora de la Sihla, Sfântul Cuvios Antipa de la Calapodești, Sfinții Cuvioși Paisie (Olaru) și Cleopa (Ilie) de la Sihăstria, Sfântul Ierarh Pahomie de la Gledin, Sfântul Ierarh Dionisie Ignat (Sfântul Munte Athos, dar originar din Botoșani), Sfântul Cuvios Petroniu Tănase (originar din Neamț), Sfântul Ierarh Dionisie Erhan al Cetății Albe, Sfântul Preot Mărturisitor Dumitru Stăniloae (4 octombrie) – deși transilvănean, opera sa a influențat masiv teologia moldavă, Sfântul Cuvios Mărturisitor Sofian de la Antim, Sfântul Preot Mucenic Alexandru din Basarabia (Alexandru Baltaga) (8 august) – martir al regimului sovietic, Sfântul Cuvios Mărturisitor Iraclie din Basarabia, Sfântul Ierarh Iosif cel Milostiv, Mitropolitul Moldovei, Sfânta Cuvioasă Olimpia Tănase, Sfânta Cuvioasă Filotimia Manolache și Sfânta Mărturisitoare Blandina de la Iași, rugați-vă pentru noi!
Toți tindem spre o viață bună și să ne respecte toți. Să ne îngăduim, să lăsăm loc de dialog, să fim mai buni, să ne iertăm pentru Înviere! Mă rog, iertați-mă!
Dumitru Rusu, Părintele parohul Bisericii „Sfânta Cuvioasa Parascheva” din orașul Călărași
Sufletul Moldovei, 16 februarie 2026
