Republica Moldova este într-o etapă în care nu-și permite să rateze șansa istorică de a ține sus stindardul aderării la Uniunea Europeană! Iar această bătălie se dă pe două fronturi! Primul este cel de îndeplinire a criteriilor de aderare! Iar al doilea, nu mai puțin important, este de a crește, zi de zi, numărul cetățenilor care înțeleg că acest proiect de țară este vital pentru bunăstarea și securitatea lor! Mai precis, am avut un pact de țară al tuturor forțelor politice europene pentru a susține referendumul privind aderarea Republicii Moldova la UE! Referendumul a trecut, dar nu cu emoții! Scorul obținut poate fi perceput și ca un semnal că forțele politice pro-europene trebuie să continue să rămână unite pentru a convinge cetățenii că acest drum al aderării la UE este un drum al prosperității, bunăstării, libertății și securității!
În acest context, cu atât mai salutară este ideea coagulării unei noi forțe politice, precum platforma național-liberală pentru susținerea parcursului european al Republicii Moldova, formată prin fuziunea dintre Coaliția pentru Unitate și Bunăstare (CUB), Liga Orașelor și Comunelor (LOC) și Partidul Național Liberal (PNL), care-și propune „construirea unei forțe politice moderne, democratice, naționale prin identitate și europene prin valori, în care patriotismul și integrarea europeană se completează reciproc”.
Unul dintre cei care pun umărul la construcția acestei forte politice este Alexandru Bujorean, președintele Ligii Orașelor și Comunelor (LOC), care atenționează că: “actuala guvernare a cultivat ideea periculoasă că un singur partid poate reprezenta întreaga opțiune europeană și democratică. În loc să unească forțele europene, le-a dezbinat. Europa nu înseamnă monopol politic”.
De menționat că ideea de „acaparare” sau monopolizare a integrării europene de către Partidul Acțiune și Solidaritate (PAS) reprezintă o temă intens dezbătută în spațiul politic din Republica Moldova. PAS și-a construit întreaga platformă și identitate politică în jurul vectorului pro-european. Sloganurile electorale (cum ar fi „Cu PAS în Europa”) și asumarea directă a obiectivelor de aderare la UE reflectă această poziționare.
Această abordare este văzută drept o monopolizare simbolică, ideea de integrare europeană fiind prezentată ca fiind indisolubil legată de menținerea PAS la putere, sugerându-se că succesul proiectului depinde exclusiv de această formațiune politică.
Principalele argumente aduse împotriva acestei strategii se referă la faptul că PAS ar refuza să creeze o coalizare autentică, transformând vectorul european într-o lozincă de partid, chiar dacă integrarea în UE este un proiect de țară ce aparține întregii societăți (așa cum s-a stipulat prin semnarea „Pactului pentru Europa” din 2024), nu proprietatea politică a unui singur partid.
Analiștii politici subliniază că această strategie de suprapunere între identitatea de partid și idealul european implică vulnerabilități majore: orice eroare de guvernare, nemulțumire socială sau scandal de corupție asociat cu PAS se poate traduce automat într-o scădere a încrederii populației în Uniunea Europeană. Monopolizarea creează o dihotomie rigidă între „pro-european” (identificat doar cu susținătorii PAS) și „anti-european” (etichetare care plasează, în mod eronat, critici ai guvernării PAS în tabăra inamicilor parcursului european.
Înainte de PAS, existau multiple grupuri sociale care susțineau integrarea europeană din motive diferite. Monopolizarea acestui proces de către un singur partid a dus la fragmentarea acestui consens, creând o polarizare artificială în jurul unei problematici care ar trebui să fie supra-partizană.
În acest fel, PAS a transformat integrarea europeană din proiect național în proiect partidist, creând o vulnerabilitate structurală care poate afecta pe termen lung orientarea geopolitică a țării.
