𝐂𝐮𝐯𝐚̂𝐧𝐭𝐮𝐥 𝐈̂𝐏𝐒 𝐏𝐚̆𝐫𝐢𝐧𝐭𝐞 𝐏𝐞𝐭𝐫𝐮, 𝐌𝐢𝐭𝐫𝐨𝐩𝐨𝐥𝐢𝐭𝐮𝐥 𝐁𝐚𝐬𝐚𝐫𝐚𝐛𝐢𝐞𝐢, 𝐥𝐚 𝟏𝟎𝟕 𝐚𝐧𝐢 𝐝𝐞 𝐥𝐚 𝐔𝐧𝐢𝐫𝐞𝐚 𝐁𝐚𝐬𝐚𝐫𝐚𝐛𝐢𝐞𝐢 𝐜𝐮 𝐓̦𝐚𝐫𝐚-𝐌𝐚𝐦𝐚̆

𝗕𝗮𝘀𝗮𝗿𝗮𝗯𝗶𝗮 – 𝗷𝗲𝗿𝘁𝗳𝗮̆, 𝗱𝗼𝗿 𝘀̦𝗶 𝗯𝗶𝗻𝗲𝗰𝘂𝘃𝗮̂𝗻𝘁𝗮𝗿𝗲

𝟮𝟳 𝗺𝗮𝗿𝘁𝗶𝗲 𝟭𝟵𝟭𝟴 – 𝟮𝟳 𝗺𝗮𝗿𝘁𝗶𝗲 𝟮𝟬𝟮𝟱

𝟭𝟬𝟳 𝗮𝗻𝗶 𝗱𝗲 𝗹𝗮 𝗨𝗻𝗶𝗿𝗲𝗮 𝗕𝗮𝘀𝗮𝗿𝗮𝗯𝗶𝗲𝗶 𝗰𝘂 𝗧̦𝗮𝗿𝗮-𝗠𝗮𝗺𝗮̆

𝐼𝑢𝑏𝑖𝑡̦𝑖 𝑓𝑟𝑎𝑡̦𝑖 𝑠̦𝑖 𝑠𝑢𝑟𝑜𝑟𝑖 𝑖̂𝑛𝑡𝑟𝑢 𝐻𝑟𝑖𝑠𝑡𝑜𝑠,

𝐶𝑖𝑛𝑠𝑡𝑖𝑡̦𝑖 𝑝𝑎̆𝑟𝑖𝑛𝑡̦𝑖 𝑠̦𝑖 𝑠𝑙𝑢𝑗𝑖𝑡𝑜𝑟𝑖 𝑎𝑖 𝑆𝑓𝑖𝑛𝑡𝑒𝑙𝑜𝑟 𝐴𝑙𝑡𝑎𝑟𝑒,

𝐷𝑟𝑒𝑝𝑡𝑚𝑎̆𝑟𝑖𝑡𝑜𝑟𝑖 𝑐𝑟𝑒𝑑𝑖𝑛𝑐𝑖𝑜𝑠̦𝑖 𝑟𝑜𝑚𝑎̂𝑛𝑖 𝑑𝑒 𝑝𝑟𝑒𝑡𝑢𝑡𝑖𝑛𝑑𝑒𝑛𝑖,

Ziua de 27 martie nu este doar o dată din calendarul istoriei noastre, ci o sărbătoare vie în inima fiecărui român care simte și trăiește în duhul unității, al credinței și al jertfei pentru neam. Astăzi, când marcăm 107 ani de la Unirea Basarabiei cu România, aducem mulțumire lui Dumnezeu pentru acest dar providențial, pentru curajul înaintașilor noștri și pentru puterea de a rămâne uniți în duh, în credință și în aceeași identitate.

Unirea din 1918 a fost un act de luminare a conștiinței naționale, izvorât nu din forță politică sau conjuncturi diplomatice, ci dintr-un sentiment profund de apartenență – de limbă, de sânge și de suflet. Basarabia s-a întors atunci acasă, nu ca o provincie cucerită, ci ca o fiică risipită, ce a purtat ani de suferință, dar care nu și-a uitat niciodată mama. A venit cu răni, dar și cu speranță, cu dor, dar și cu credință neclintită.

Această revenire la sânul Țării-Mamă a fost și o reîntoarcere a Bisericii Ortodoxe Române în spațiul ei firesc de slujire și păstorire. A fost începutul unei lucrări duhovnicești de renaștere: în școli, în parohii, în viața liturgică, în lucrarea culturală. Mitropolia Basarabiei a înflorit atunci prin oameni vrednici, prin ierarhi și preoți mărturisitori, prin credincioși care au ținut aprinsă candela românismului și a ortodoxiei, chiar și în vremuri de restriște.

Astăzi, când privim în urmă cu cinste și cutremur, ne aducem aminte de martirii și eroii neamului: de Mitropolitul Gurie Grosu, de Sfântul Preot Mucenic Alexandru Baltaga, de părintele Pan Halippa, de toți membrii Sfatului Țării care au pus semnătura lor pe un vis secular. Dar ne aducem aminte și de toți cei care, în deceniile grele ce au urmat, au suferit în tăcere pentru că au iubit România și Biserica strămoșească. Ei nu au fost învinși, pentru că au rămas prezenți în rugăciunea noastră.

Unirea, iubiți frați și surori, nu este o pagină încheiată, ci o lucrare sfântă care trebuie dusă mai departe. Ea se construiește azi prin misiunea fiecărei parohii, prin școlile și azilele sprijinite de preoții noștri, prin implicarea tinerilor în activitățile bisericești, prin fiecare copil care învață „Tatăl nostru” în limba română și prin fiecare lumânare aprinsă pentru neamul românesc.

Mitropolia Basarabiei, parte vie și istorică a Bisericii Ortodoxe Române, este astăzi o dovadă că unitatea nu se frânge prin granițe, ci se întărește prin rugăciune, prin jertfă și prin lucrare. Fiecare biserică zidită, fiecare carte tipărită, fiecare act de milostenie este o mărturie a acestei continuități.

Vă îndemnăm pe toți, cler și popor, să nu lăsăm uitarea să umbrească memoria. Să nu lăsăm oboseala să stingă râvna. Să nu lăsăm dezbinarea să biruiască unitatea.

Să ne rugăm pentru neamul nostru. Să fim demni de jertfa înaintașilor. Să lucrăm în ogorul unității și al Evangheliei cu nădejde, cu bucurie și cu credință. Și atunci, Basarabia va rămâne nu doar parte din România, ci și parte din inima fiecărui român de pretutindeni.

În această zi de sărbătoare, înălțăm rugăciuni de binecuvântare pentru clerul și credincioșii Bisericii Ortodoxe Române, dar și pentru toți românii de pretutindeni, cu nădejdea că, prin voia lui Dumnezeu, vom păstra și vom întări ceea ce istoria ne-a dăruit cu atâta jertfă.

Cu arhierească dragoste și binecuvântare,

♱ 𝐈̂𝐏𝐒 𝐏𝐚̆𝐫𝐢𝐧𝐭𝐞 𝐏𝐄𝐓𝐑𝐔,

𝐀𝐫𝐡𝐢𝐞𝐩𝐢𝐬𝐜𝐨𝐩𝐮𝐥 𝐂𝐡𝐢𝐬̦𝐢𝐧𝐚̆𝐮𝐥𝐮𝐢,

𝐌𝐢𝐭𝐫𝐨𝐩𝐨𝐥𝐢𝐭𝐮𝐥 𝐁𝐚𝐬𝐚𝐫𝐚𝐛𝐢𝐞𝐢 𝐬̦𝐢 𝐄𝐱𝐚𝐫𝐡𝐮𝐥 𝐏𝐥𝐚𝐢𝐮𝐫𝐢𝐥𝐨𝐫